ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1034/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. și administrator special C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata integrală și imediată a creanței certe, lichide și exigibile în sumă de 921.056,71 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 151/2015 din data de 18 mai 2015, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 205/2016 din 04 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant C. și prin administrator judiciar B.., împotriva sentinței civile nr. 151/2015 din data de 18 mai 2015. A fost schimbată sentința în sensul că a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumei de 921.056,71 RON, reprezentând plata chiriei restante.

Pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 05 aprilie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 98 alin. (1) și (2) din același cod stabilește că determinarea competenței materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcție de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

Prețuirea valorii obiectului se face, potrivit art. 194 lit. c) din C. proc. civ. de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. și administrator special C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., este evaluabilă în bani, prin acțiune solicitându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 921.056,71 RON.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. E. împotriva deciziei civile nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. E. împotriva deciziei civile nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2017.