ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2019

Analizând recursurile în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursurile se resping fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 mai 2018, pe rolul Curții de Apel Cluj, pârâta A. S.A. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 85 din data de 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 mai 2018, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa ... și procesul-verbal de repartizare.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de limitare a prejudiciului, mărind prejudiciul suferit prin fapta proprie, astfel că nu se justifică o parte din despăgubirile materiale solicitate, întrucât nu sunt o consecință directă și firească a faptei ilicite.

De asemenea, a susținut că, prin raportare la prevederilor art. 1385 alin. (2) C. civ., se pot acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică, însă, în speță, prejudiciul viitor nu este cert.

Referitor la cuantumul daunelor morale, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, raportat la prevederile art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, conform cărora, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere legislația și jurisprudența din România.

Astfel, recurenta-pârâtă a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate tuturor reclamanților, cu consecința reducerii acestora în limitele practicii judiciare naționale și cu luarea în considerare a aspectelor particulare relevante și obiective ale speței.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

La data de 30 iulie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I, a fost înregistrat recursul incident formulat de reclamanții B., C., D., E., F., D. și G..

Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate (în principal, în parte, iar în subsidiar, în întregime) și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

În motivarea cererii de recurs, au arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât Curtea de Apel Cluj a admis apelul pentru alte motive decât cele invocate și, astfel, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii și principiul devoluțiunii apelului.

Au mai apreciat recurenții-reclamanți că, prin decizia atacată, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, s-a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) și cele ale art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. (când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat).

Având în vedere motivele expuse, recurenții-reclamanți au solicitat casarea, în parte, a hotărârii recurate, în ceea ce privește soluția asupra daunelor materiale.

În subsidiar, în situația în care instanța de recurs va aprecia că, prin hotărârea atacată, s-au încălcat dispozițiile art. 50 alin. (2) din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, recurenții-reclamanți au solicitat casarea, în întregime, a hotărârii instanței de apel, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Învestită cu soluționarea recursurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea unui supliment la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor, în cuprinsul căruia s-a avut în vedere faptul că, prin raportul inițial, s-a constatat că cererile de recurs cuprind mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) lit. a), c), d) și e) C. proc. civ. și că modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., astfel că s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

În suplimentul la raport s-a reținut că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, iar cererile de recurs sunt formulate în termenul legal.

S-a mai reținut că, în raport de temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității recursurilor și să aprecieze cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurenta-pârâtă și recurenții-reclamanți în motivele de casare prevăzute, în mod limitativ, de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și asupra incidenței dispozițiilor art. 491 cu trimitere la art. 472 alin. (2) din același act normativ.

Constatând că suplimentul la raport întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., completul de filtru nr. 10 a dispus, prin Rezoluția din data de 3 aprilie 2019, comunicarea suplimentului la raport părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, suplimentul raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților, care nu au depus punct de vedere la acesta.

Prin Rezoluția din data de 17 mai 2019, față de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 19 iunie 2019, completul de filtru nr. 10, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursurilor.

Examinând recursurile din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că exigența motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată.

În speță, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de pârâta A. S.A. au fost încadrate doar formal în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în fapt criticile vizând, pe de o parte, aspecte ce țin de cuantumul despăgubirilor materiale solicitate, iar pe de altă parte, de impactul pe care accidentul îl are asupra persoanei vătămate și criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea despăgubirilor morale.

Procedând într-o astfel de manieră, recurenta-pârâtă nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate și nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii, iar reluarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurenta-pârâtă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul principal formulat de pârâta A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din data de 13 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Ca o consecință directă a anulării recursului principal, Înalta Curte va constata că recursul incident formulat de reclamanții B., C., D., E., F., D. și G. împotriva aceleiași decizii a rămas fără efect, în considerarea dispozițiilor art. 472 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.", aceste prevederi fiind aplicabile și în calea extraordinară a recursului, potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal formulat de pârâta A. S.A. și recursul incident formulat de reclamanții B., C., D., E., F., D. și G. împotriva Deciziei civile nr. 85 din data de 13 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - CL