ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 966/2019

Prin Sentința civilă nr. 3573 din 17 martie 2017, Judecătoria Iași, secția civilă, a constatat decăzută pe pârâta A. din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului la acțiune. A admis, în parte, acțiunea exercitată de către reclamanta Asociația B. str. x și a obligat pârâta să achite acesteia suma de 1.198,15 RON reprezentând cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada martie 2015 - decembrie 2015, precum și suma de 1448,99 RON reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente debitului neachitat la scadență, datorat pentru perioada mai 2013 - decembrie 2015, calculate până la data de 06.05.2016. A respins, ca tardiv formulată, cererea reconvențională. A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părțile litigiului.

Tribunalul Iași, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 2251 din 27 noiembrie 2017, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Această din urmă decizie a fost atacată pe calea recursului de către pârâta A., iar Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 532 din 22 noiembrie 2018, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac în discuție.

Împotriva hotărârii pronunțate în recurs, pârâta A. a declarat "apel", care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 aprilie 2019.

Intimata Asociația B. str. x, a depus note de ședință, invocând excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva unei hotărâri definitive. A solicitat instanței să dispună obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 RON, conform chitanței din 25 aprilie 2019, depuse la dosarul de recurs.

Luând în examinare calea de atac exercitată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu "apel" în prezenta cauză, respectiv Decizia civilă nr. 532 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost pronunțată în soluționarea recursului promovat de pârâta A. împotriva Deciziei civile nr. 2251 din 27 noiembrie 2017 a Tribunalului Iași, secția I civilă, hotărâre prin care au fost respinse apelurile declarate de reclamanta Asociația B. str. x și de pârâta A. împotriva Sentinței civile nr. 3573 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Iași, secția civilă.

Dispozițiile art. 466 C. proc. civ., care reglementează obiectul apelului, stipulează: "(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. (3) Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunțate în primă instanță."

Aplicând dispozițiile legale anterior evocate la speța de față, se constată că numai sentința pronunțată în primă instanță era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, care a fost, de altfel, exercitat în cauză de către parte, astfel cum s-a arătat mai sus.

Instanța mai reține că Decizia civilă nr. 532 din 22 noiembrie 2018, pronunțată în faza procesuală a recursului nu poate fi supusă unei alte căi de atac, fiind o hotărâre definitivă în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de argumentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 466 C. proc. civ. și ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", formulată de pârâta A. împotriva Deciziei civile nr. 532 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Având în vedere că prezentul demers judiciar a fost respins, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 451 alin. (1) C. proc. civ., obligarea petentei A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, cu titlu de onorariu de avocat, conform chitanței din 25 aprilie 2019, ce se află la dosarul de recurs, către intimata Asociația B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", formulată de pârâta A. împotriva Deciziei civile nr. 532 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Obligă pe recurenta A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Asociația B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.

GGC - CL