ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2085/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Hotărârea arbitrală nr. 19 din 14 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj și Mediere a admis acțiunea formulată de reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâta B.. A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 6.137 RON, compusă din suma de 5.683 RON, reprezentând comision și suma de 454 RON, constând în penalități de întârziere. De asemenea, a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a penalităților de întârziere scadente, până la plata efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor arbitrale în cuantum de 1.734,11 RON, din care 1.000 RON onorariu avocat și 734,11 RON taxă arbitrală.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta B. la 28 decembrie 2018 (data depunerii la oficiul poștal).

Prin Încheierea din camera de consiliu din 22 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, constatând necompetența sa materială, a înaintat cauza, spre competentă soluționare, secției civile a acestei instanțe.

Prin Sentința nr. 35 din 18 iunie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de reclamanta B. împotriva Hotărârii arbitrale nr. x din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași, de pe lângă Camera de Arbitraj și Mediere în dosarul nr. x/2018. A obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petenta B. la 8 august 2019 (data depunerii la oficiul poștal).

Prin motivele de recurs invocate, recurenta a susținut că instanța de fond nu a motivat clauza abuzivă cuprinsă în contractul de intermediere imobiliară din 17 martie 2018, cu privire la comisionul prevăzut la art. 5, ci s-a limitat să menționeze că, prin întâmpinare, reclamanta a precizat că a solicitat prin acțiunea introductivă minimul comisionului de 3%, respectiv 5.683 RON, raportat la suma trecută în fișa de vizitare și penalitățile în cuantum de 454 RON, calculate pe fiecare zi de întârziere, pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului și data introducerii cererii de chemare în judecată.

Recurenta a arătat că simpla menționare a faptului că s-a solicitat minimul comisionului de 3% nu echivalează cu motivarea clauzei abuzive, fiind necesar ca reclamanta să facă dovada faptului că acest comision a fost negociat.

În ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, recurenta a susținut că aceasta trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, motivarea fiind indispensabilă controlului de legalitate exercitat de instanța ierarhic superioară, constituind o garanție pentru părțile litigante împotriva arbitrariului și făcând dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 29 august 2019, fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8.

Prin Rezoluția din 7 octombrie 2019, s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 14 noiembrie 2019.

Prin întâmpinarea depusă la 23 septembrie 2019, intimata SC A. SRL a susținut că recursul este nul, nefiind întemeiat în drept, criticile invocate de recurentă neputându-se încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că prin motivele de recurs formulate se critică, în general, hotărârea atacată din perspectiva faptului că aceasta nu este motivată corespunzător.

În cauză, prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea Curții de Apel Iași prin prisma faptului că aceasta nu a argumentat motivele invocate cu privire la clauza abuzivă prevăzută în art. 5 din contractul de intermediere imobiliară din 17 martie 2018.

Conform susținerilor recurentei, simpla menționare a faptului că s-a solicitat minimul comisionului de 3% nu echivalează cu motivarea clauzei abuzive, fiind necesar ca reclamanta să facă dovada faptului că acest comision a fost negociat.

Recurenta a susținut că motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, motivarea fiind indispensabilă controlului de legalitate exercitat de instanța ierarhic superioară, constituind o garanție pentru părțile litigante împotriva arbitrariului și făcând dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Înalta Curte constată că, deși recurenta nu a indicat motivul de recurs incident, criticile formulate pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, ridicată de intimata SC A. SRL prin întâmpinare.

Analizând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reținut a fi incident în speță, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor invocate de recurentă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea concretă a stării de fapt, urmând o ordine cronologică.

Reținerea fiecărei împrejurări trebuie argumentată cu ajutorul probelor administrate, iar dacă acestea sunt contradictorii, trebuie examinate comparativ, arătându-se considerentele pentru care s-au reținut unele și s-au înlăturat altele.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de parte în cererea dedusă judecății, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept expuse, putând să răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Raportat la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din examinarea modului în care Curtea de Apel Iași a analizat acțiunea în anulare formulată de petenta B., Înalta Curte constată, contrar susținerilor acesteia, că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, astfel că nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Astfel, în motivarea acțiunii în anulare formulate împotriva Hotărârii arbitrale nr. 19 din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași, de pe lângă Camera de Arbitraj și Mediere în dosarul nr. x/2018, petenta a susținut, în esență, că nu a fost motivată una dintre criticile invocate cu privire la clauza abuzivă prevăzută în art. 5 din contractul de intermediere imobiliară din 17 martie 2018.

Petenta a arătat că instanța arbitrală a reținut doar împrejurarea că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat că în acțiunea introductivă s-a solicitat minimul comisionului, anume 3%, comision ce reprezintă suma de 5.683 RON, raportată la suma menționată în fișa de vizitare și la penalitățile în cuantum de 454 RON (0,1% din suma de 5.683 RON), calculate pe fiecare zi întârziere, pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și cea a introducerii cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel a examinat criticile petentei din perspectiva dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale fiind subsumată, exclusiv, unor critici de nelegalitate dezvoltate în art. 608 C. proc. civ.. În acest sens a apreciat că susținerile petentei care vizează interpretarea contractului de intermediere imobiliară "reprezintă situații convenite de părți în limita acordului lor de voință și atât timp cât nu s-a invocat că aceste clauze au încălcat norme imperative, de ordine publică sau bunele moravuri, nu pot fi supuse cenzurii instanței, aspectele invocate vizând tot temeinicia hotărârii arbitrale."

Strict sub aspectul motivării, Înalta Curte constată că instanța de fond a menționat, în considerentele hotărârii recurate că "tribunalul a examinat în mod real și efectiv caracterul abuziv al clauzei privind comisionul, arătând în fapt și în drept motivele pentru care nu a primit apărările pârâtei referitoare la caracterul abuziv al clauzei privind comisionul". Totodată, Curtea a reținut că "tribunalul arbitral a expus motivele de fapt și de drept pe care se sprijină hotărârea pronunțată, analizând inclusiv apărările petentei."

Față de aspectele mai sus expuse, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate se regăsesc toate aspectele invocate de petentă în acțiunea în anulare, care au fost judicios examinate de Curtea de Apel Iași prin expunerea raționamentului pe care a fost fundamentată soluția adoptată.

Astfel, considerentele hotărârii atacate sunt detaliate corespunzător obligației legale de motivare, prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului impune instanțelor naționale să își motiveze hotărârile, această obligație nu presupune răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real chestiunile supuse spre judecată, instanței. Obligația de motivare a hotărârii judecătorești presupune o expunere a argumentelor care, prin conținutul lor, sunt de natură să influențeze soluția.

Față de aceste considerente, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata SC A. SRL prin întâmpinare, iar, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B. împotriva Sentinței nr. 35 din 18 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata SC A. SRL.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B. împotriva Sentinței nr. 35 din 18 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL