ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1904/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 130 din 22 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a constatat că, în urma admiterii excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara în privința cererii formulate de reclamantul A. în dosarul nr. x/2018, nu s-a ivit conflictul negativ de competență între această instanță și Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

A fost scoasă cauza de pe rol, iar dosarul a fost înaintat Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță în favoarea căreia Judecătoria Timișoara și-a declinat competența.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat calea de atac intitulată apel.

Examinând calea de atac exercitată, în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze situația în care se constată inexistența unui conflict negativ sau pozitiv de competență, sunt aplicabile, prin analogie, având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, prevederile legale anterior menționate.

Astfel, dispozițiile privind pronunțarea printr-o hotărâre definitivă a instanței învestite ca regulator de competență sunt aplicabile atât în situația în care instanța stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe aflate în conflict, cât și în situația în care constată inexistența conflictului negativ de competență, cum este cazul în speță.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că sentința atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al apelului sau recursului.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Sentința civilă nr. 130 din 22 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii vreunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată apel, formulată în cauză, va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată apel, declarată de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 130 din 22 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - CL