ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1825/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1825/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 august 2018 pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, reclamanta-debitoare A., în contradictoriu cu pârâta-creditoare S.C. B. S.A. a solicitat întoarcerea executării silite efectuate în cadrul Dosarului de executare nr. 1154/2015 al BEJ C.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1467 din 11 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența teritorială în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că din coroborarea art. 724 alin. (3) cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că în cazul în care se solicită întoarcerea executării silite pe cale separată, instanța competentă va fi instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

În cauză, calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite aparține intimatei S.C. B. S.A., cu sediul în mun. Constanța, jud. Constanța.

Instanța a reținut, de asemenea, că în cadrul procedurii de întoarcere a executării, debitorul este intimata S.C. B. S.A. motiv pentru care, competența teritorială se stabilește în funcție de domiciliul părții la data sesizării organului de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța a pronunțat Sentința nr. 3669 din 29 martie 2019 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că, în cazul în care se solicită întoarcerea executării silite pe cale separată, instanța competentă va fi instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Aplicând aceste dispoziții normative situației de fapt stabilite și reținând că în cauză cererea de întoarcere a executării silite, în raport de natura incidentală a acesteia, este de competența teritorială exclusivă a instanței de executare, instanța a apreciat că Judecătoria Pătârlagele este instanța de executare întrucât la data începerii executării silite - 02.06.2015 - în cadrul Dosarului nr. x/2015 al executorului judecătoresc C. împotriva reclamantei-debitor A., domiciliul acesteia era situat în jud. Buzău, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pătârlagele, care astfel dobândește calitatea de instanță de executare, în raport de criteriul legal imperativ menționat.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Față de obiectul cererii de chemare în judecată - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

În cauză, ambele instanțe aflate în conflict au reținut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noțiunii de instanță de executare - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite. Astfel, Judecătoria Pătârlagele a reținut că aparține intimatei S.C. B. S.A. calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, în timp ce Judecătoria Constanța a reținut că la data începerii executării silite reclamanta A. avea calitatea de debitor.

Se reține că întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, iar instanța de executare este cea care soluționează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeași cerere prin care s-a solicitat desființarea executării silite.

Legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ.), s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanță de executare, este instanța competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite este cea care a încuviințat executarea a cărei întoarcere se solicită, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat executarea silită asupra tuturor procedurilor ulterioare din faza executării silite.

În speță, la data sesizării organului de executare - data înregistrării cererii de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc C., respectiv 2 iunie 2015 - domiciliul debitoarei A. era în județul Buzău, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pătârlagele.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.