ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra cererii de reexaminare de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pentru a pronunța această soluție, completul de judecată a avut în vedere că, prin rezoluția din data de 03.09.2018, li s-a pus în vedere petenților ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii, potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., să completeze cererea formulată, după cum urmează: (a) să arate care sunt actele administrative unilaterale individuale care formează obiectul excepției de nelegalitate și să indice emitentul acestora, (b) să formuleze un punct de vedere cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, (c) să depună cererea semnată de ambii titulari ai excepției de nelegalitate invocată.

S-a constatat că cerința vizând lipsa semnăturii a fost complinită, la dosarul cauzei fiind depuse la data de 11.09.2018, respectiv 25.10.2018, două cereri semnate de către ambii petenți, însă cererile și înscrisurile atașate nu sunt apte să complinească celelalte lipsuri în ceea ce privește obiectul cererii, întrucât nu fost indicate actele administrative unilaterale individuale care formează obiectul excepției de nelegalitate și emitentul acestora.

Prin urmare, s-a reținut că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., în sensul că petenții nu și-au precizat obiectul excepției de nelegalitate, în termenul acordat pentru complinirea lipsurilor, motiv pentru care, s-a dispus anularea cererii, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

În motivare, au arătat că măsura anulării cererii de chemare în judecată a fost dispusă în mod eronat, deoarece prin cererea înregistrată la data de 11.09.2018 au precizat care sunt actele care fac obiectul cererii, respectiv deciziile, încheierile de ședință și expertiza întocmită de expertul C., emise în Dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel București, secția III-a civilă pentru cauze cu minori și familie, și Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Petenții A. și B. au învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, în primă instanță, cu o cerere de chemare în judecată prin care au formulat, pe cale principală, excepția de nelegalitate a unor acte considerate de petenți ca fiind administrative unilaterale, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, și li s-a pus în vedere să precizeze obiectul excepției de nelegalitate, conform art. 200 alin. (3) din C. proc. civ.

În aceeași procedură a regularizării cererii de chemare în judecată, prevăzută de art. 200 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., completul de judecată a dispus anularea cererii, reținând că petenții nu au precizat obiectul excepției de nelegalitate în termenul acordat pentru complinirea lipsurilor, astfel cum li s-a pus în vedere prin rezoluția din 03.09.2018, motiv pentru care, instanța nu a putut stabili obiectul cererii.

Înalta Curte reține că excepția de nelegalitate, astfel cum este reglementată în art. 4 din Legea nr. 554/2004, este o procedură incidentală ce se poate derula numai în cadrul unui alt proces. Această excepție nu are o existență de-sine-stătătoare, fiind o apărare formulată de către partea interesată, pentru a cărei dezlegare legiuitorul a prevăzut o procedură specială.

Potrivit art. 121 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:, Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile art. 200 din C. proc. civ. privind verificarea cererii și regularizarea acesteia nu se aplică în cazul incidentelor procedurale și nici în procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziții."

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin art. 28 alin. (1), stabilește că dispozițiile sale se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

În condițiile în care, art. 121 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede, în mod expres, că procedura de verificare și regularizare a cererii, prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., este incompatibilă cu incidentele procedurale, cum este cazul excepției de nelegalitate, reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era aplicabilă procedura de regularizare a cererii.

Problemele de drept care se ridicau în cauză privind competența instanței sau admisibilitatea excepției de nelegalitate în raport cu obiectul excepției precizat de petenți (hotărâri judecătorești, rapoarte de expertiză, etc.) puteau fi tranșate direct, iar nu în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată.

Apreciind că nu se impunea parcurgerea procedurii de regularizare în cazul unei excepții de nelegalitate, încheierea atacată fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 76/2012, Înalta Curte va admite calea de atac exercitată de petenți și va anula încheierea nr. 3796 din 7 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, trimițând cauza la același complet pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de reexaminare formulată de petenții A. și B..

Anulează Încheierea nr. 3796 din 7 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018.

Trimite cauza la același complet pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2019.

GGC - OB