ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 476/2020

HOTĂRÂRE
19.02.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 476/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 19 iunie 2019 la Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, revizuenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 208/2019 din data de 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 iulie 2019, sub nr. x/2019, și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului Consiliul Local Petrila, prin Primăria Orașului Petrila la plata sumei totale de 380.194 RON, cu titlu de despăgubiri.

În continuare, recurenta a prezentat aspecte care țin de fondul litigiului, arătând că prin Sentința nr. 4/2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Petroșani și Tribunalul Hunedoara, cu privire la acțiunea în revendicare formulată de B., în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L., fiind stabilită competența în favoarea Judecătoriei Petroșani.

A mai arătat recurenta că Sentința nr. 1648/CA/2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2014, a fost dată de un judecător care nu aparține Tribunalului Hunedoara și care nu a luat parte la dezbaterile pe fond, hotărârea fiind dată cu încălcarea competenței stabilite de Curtea de Apel Alba Iulia prin Sentința nr. 4/2012 și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv fără a analiza probele administrate în cauză.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului Consiliul Local Petrila - Primăria Petrila, care nu a depus întâmpinare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., este declarat în termen legal, iar recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. De asemenea, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-revizuentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 208/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 199/2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2013, reținându-se, în esență, că revizuenta, prin precizarea depusă, a invocat contrarietatea între Decizia civilă nr. 140/R din 5 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2009 și Decizia civilă nr. 435/R din 13 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosar nr. x/2011, respectiv Decizia civilă nr. 199 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2013, iar față de data pronunțării ultimei hotărâri contestate, respectiv 29 aprilie 2015, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., era împlinit la data de 4 ianuarie 2019, data sesizării instanței cu cererea de revizuire.

Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor cuprinse în hotărârea care face obiectul controlului judiciar, motivul respingerii cererii de revizuire l-a constituit nerespectarea termenului legal pentru depunerea cererii de revizuire, motiv pentru care a fost respinsă, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L..

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-revizuentă a expus situația de fapt a litigiului, iar susținerile recurentei, pe de o parte, sunt critici care vizează netemeinicia deciziei atacate, iar pe de altă parte, nu pun în discuție legalitatea hotărârii atacate sub aspectul nerespectării termenului legal de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta nu a formulat critici care să combată raționamentul instanței de revizuire în sensul că cererea de revizuire este tardiv formulată, raportat la data pronunțării ultimei hotărâri contestate, și nici nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrate în textul legal menționat.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 208/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Anulează recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 208/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2020
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: I. Cererea: Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, reclamantul A., în
ÎCCJ 2021-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2021
Ședința publică din data de 10 iunie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
ÎCCJ 2019-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1501/2019
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 252/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 C. proc. civ., respectiv trip
ÎCCJ 2019-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1310/2019
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 27 iulie 2018, revizuentul A., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Comuna x, revizuirea Dec
ÎCCJ 2020-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 564/2020
plata sumei totale de 3.647,68 RON, aferente lucrărilor de construcții autorizate, prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, astfel încât pentru stabilirea competenței materiale a instanței devin incidente prevederile art. 94-96
Sursă