ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 419/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 419/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. și B., anularea acordului de mediere încheiat la data de 23.11.2012 între cele două pârâte, a tuturor actelor ulterioare translative de proprietate, precum și repunerea părților în situația anterioară.
Prin Sentința civilă nr. 13562/6.12.2016 pronunțată de Judecătoria Iași a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 1606/21.09.2017, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâte, iar pe fond, a respins acțiunea.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs (recalificat apel) de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.
Hotărârea instanței de apel
Prin Decizia civilă nr. 823/07.11.2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei DGRFP- Administrația Județeană a Finanțelor Publice, invocată de intimatele A. și B. și a respins apelul, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.
Motivele de recurs
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., după prezentarea situației de fapt, recurentul a formulat, în esență următoarele critici:
Printr-o primă critică, recurentul susține că hotărârea recurată este nelegală, întrucât acțiunea a fost formulată de D.G.R.F.P. - A.J.F.P. Iași, în calitate de mandatară a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza mandatului de reprezentare, aceeași calitate procesuală de reclamant având-o și în promovarea căii de atac a apelului, în baza aceluiași mandat de reprezentare acordat pentru promovarea acțiunii.
Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că instituția apelantă nu are calitatea de parte, întrucât cadrul procesual constituit la prima instanță nu s-a modificat în vreuna din modalitățile permise de lege - intervenția principală sau accesorie.
Astfel, cadrul procesual a fost stabilit prin acțiunea formulată de D.G.R.F.P. - A.J.F.P. Iași, în baza mandatului acordat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reclamant.
Apelul a fost formulat de D.G.R.F.P. - A.J.F.P. Iași, ca reprezentant al Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reclamant, dovada calității de reprezentant fiind dobândită prin mandatul acordat pentru promovarea acțiunii și până la soluționarea definitivă a cauzei. Prin urmare, recurentul susține că nu se poate reține că D.G.R.F.P. - A.J.F.P. Iași a promovat apelul în nume propriu, atât timp cât prin mandatul acordat a fost învestită să întreprindă toate actele procedurale care se impun, exercitând toate căile de atac pentru apărarea Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român.
Motivarea instanței de apel este contradictorie, întrucât a reținut, pe de o parte, faptul că nu s-a modificat cadrul procesual constituit la prima instanță printr-una dintre modalitățile permise de lege - intervenția principală sau accesorie, iar pe de altă parte, a considerat că apelanta are calitatea de terț.
Calitatea de terț într-un proces civil poate fi atribuită persoanei care nu a participat la judecata în primă instanță, dar ulterior, justificând un interes propriu, a formulat cerere de intervenție pentru a-și apăra dreptul propriu.
Recurentul susține că a avut calitatea de reclamant la instanța de fond, fiind citat în această calitate, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.R.F.P. - A.J.F.P. Iași, astfel că, nu are calitatea de terț, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel, întrucât Statul Român a acordat mandat pentru formularea cererii de chemare în judecată și pentru întreprinderea tuturor demersurilor, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pe fondul cauzei, recurentul susține că au fost dovedite toate condițiile de admisibilitate ale acțiunii prevăzute de art. 975 C. civ. (art. 1562 noul C. civ.).
Astfel, creanța creditorului este certă, lichidă și exigibilă, având în vedere că, prin Ordonanța din 23.10.2015 a DNA - Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus efectuarea urmăririi penale față de A., în Dosarul nr. x/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 308 și 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., din care a rezultat un prejudiciu în valoare de 268.245,6 euro în dauna statului român și un folos în valoare de 779.265,1 euro pentru numitul C..
Ulterior, prin Ordonanța din 30.10.2015 a DNA - Serviciul Teritorial Iași pronunțată în Dosarul nr. x/2014 s-a dispus și poprirea sumelor datorate cu orice titlu de către terțe persoane fizice sau juridice inculpaților și, respectiv, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile deținute/aflate în proprietatea inculpaților.
A doua condiție prevăzută de dispozițiile legale menționate este aceea ca actul încheiat de debitor cu terțul să fi cauzat un prejudiciu creditorului reclamant, în speță, prejudiciul cauzat statului român fiind de 268.245,6 euro, prin înstrăinarea bunului din patrimoniu și imposibilitatea executării silite.
În speță sunt îndeplinite și celelalte condiții, respectiv frauda debitorului, fiind mai mult decât evident că pârâta cunoștea consecințele înstrăinării bunului din patrimoniu, precum și complicitatea terțului la frauda debitorului, care cunoștea faptul că această înstrăinare a fost făcută cu intenția de a prejudicia creditorul fiscal, având în vedere faptul ca bunul imobil a ajuns în proprietatea unei persoane care este rudă a acesteia.
Rezultă că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 975 C. civ. (art. 1562 noul C. civ.), iar Statul Român a fost prejudiciat cu suma de 268.245 euro, tranzacțiile fiind încheiate, în mod intenționat, în dauna creditorului bugetar care a suferit un prejudiciu prin imposibilitatea aplicării procedurii de executare silită.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Procedura de filtru
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 ianuarie 2019.
Prin rezoluția din 28 ianuarie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu mențiunea că intimații au obligația de a formula întâmpinare.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, anularea recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
La 27 martie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu, completul de filtru urmând să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu observarea excepției nulității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare.
La 28 martie 2019, completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților .
Intimații au formulat punct de vedere la raport.
Prin încheierea din 17 octombrie 2019, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat în cauză și a fixat termen pentru soluționarea pe fond a acestuia la 13 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele:
Sub un prim aspect, se constată că recurentul a invocat formal motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât în motivarea recursului nu se regăsesc critici care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate, astfel că, recursul va fi analizat din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Pe de altă parte, având în vedere că instanța de recurs exercită controlul judiciar numai cu privire la soluția și argumentele instanței de apel, reținute în justificarea soluției pronunțate, Înalta Curte constată că susținerile privind fondul cauzei exced celor statuate prin decizia recurată, astfel că, nu vor fi analizate întrucât, în calea de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății recursului fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.
În ce privește criticile care vizează soluția instanței de apel, de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a apelantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Înalta Curte reține următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către "Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași" .
Apelul a fost exercitat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, fără a se menționa că aceasta acționează în calitate de mandatar și fără a depune la dosar vreun mandat acordat pentru exercitarea căii de atac.
Potrivit art. 80 C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Potrivit art. 223 alin. (1) C. civ., "În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens."
Rezultă, așadar, că în concepția legii civile, statul român este "persoană juridică" și în această calitate poate participa proprio nomine în raporturile de drept civil, ca subiect de drepturi și obligații civile, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Caracterul de subiect de drept civil distinct al statului este evidențiat de art. 224 alin. (1) C. civ., care prevede: "Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului".
Așa fiind, rezultă că, dacă reprezentarea statului în raporturile de drept civil este asigurată, potrivit legii, de către Ministerul Finanțelor Publice, nu același lucru se poate afirma și în legătură cu reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, pentru care legea nu prevede o astfel de reprezentare și, ca atare, pentru reprezentarea acestuia este necesar un mandat, potrivit regulilor de drept comun.
Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de apel a reținut că nu se poate aprecia că apelanta ar fi acționat ca reprezentant legal al unei persoane care are calitate de parte în proces, în condițiile în care nu s-a făcut vreo mențiune în acest sens și nu s-a depus la dosar vreun mandat de reprezentare.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că, din împrejurarea că acțiunea a fost formulată de "Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași" ar trebui să se deducă concluzia că aceeași reprezentare ar fi valabilă și pentru exercitarea căilor de atac, întrucât, așa cum s-a arătat, reprezentarea nu este legală, iar apelanta nu a depus la dosar un mandat acordat pentru exercitarea căii de atac.
Art. 82 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată."
În cauză, la termenul din 26 septembrie 2018 (încheiere, dosar apel), instanța de apel a dispus amânarea cauzei, dispunând citarea în calitate de intimat a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost parte la instanța de fond și comunicarea către acest intimat a întâmpinării formulate de pârâți, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a D.G.R.F.P., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice, în calitate de apelantă.
Deși legal citat pentru termenul acordat - 31 octombrie 2018, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de apel, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu a depus la dosar vreun mandat acordat apelantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași pentru exercitarea căii de atac a apelului.
Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a apreciat instanța de apel că, neprezentând un mandat acordat de reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru exercitarea căii de atac a apelului, apelanta a acționat în nume propriu și, cum nu a deținut calitatea de parte la instanța de fond, aceasta nu deține calitate procesuală activă.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului, potrivit căreia, motivarea instanței de apel ar fi contradictorie, întrucât s-a reținut, pe de o parte, faptul că nu s-a modificat cadrul procesual constituit la prima instanță printr-una dintre modalitățile permise de lege - intervenția principală sau accesorie, iar pe de altă parte, s-a considerat că apelanta are calitatea de terț.
Aceasta nu constituie o motivare contradictorie care ar putea fi subsumată motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., astfel cum susține recurentul, ci un argument în susținerea soluției potrivit căreia, apelanta nu justifică calitate procesuală activă pentru exercitarea căii de atac a apelului, deoarece în cadrul procesual creat în fața instanței de fond, care a rămas nemodificat, apelanta nu a avut calitatea de parte, fiind terț.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva Deciziei nr. 823 din 7 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2020.