ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 20.03.2019, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea de Apel Oradea, anularea Hotărârii secției de judecători nr. 182/22.01.2019 și, implicit, a avizului negativ emis de Președintele Curții de Apel Oradea și obligarea pârâtului CSM să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului la Curtea de Apel Oradea.

La data de 02.04.2019, reclamantul a depus precizare la acțiune, solicitând și anularea răspunsului la Plângerea prealabilă nr. 23431/07.03.2019.

Prin Sentința civilă nr. 142 din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de chemare în judecată completată de reclamant, ca nefondată, în ce privește acțiunea inițială și, ca inadmisibilă, pentru completarea la acțiune.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, pe fond, anularea Hotărârii secției de judecători nr. 182/22.01.2019 prin care i-a fost respinsă solicitarea de transfer la Curtea de Apel Oradea, de la Curtea de Apel Alba Iulia, și obligarea pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul său la Curtea de Apel Oradea.

Recurentul-reclamant consideră că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, deoarece aceasta a reprodus conținutul art. 3 din HCSM nr. 193/2006, fără a indica raționamentul juridic pentru care s-a apreciat că solicitantul nu are dreptul să fie transferat.

Se menționează un aspect nereal, cel al faptului că nu are specializare în materia contenciosului administrativ, în contextul în care, la Tribunalul Bihor a promovat la secția de contencios administrativ și fiscal și și-a dat acordul să activeze la aceeași secție și la instanța unde va fi transferat.

Situația faptică privind volumul de activitate al recurentului și al secției penale a Curții de Apel Alba Iulia este depusă la dosar, astfel că este contrazisă afirmația instanței de fond în sensul existenței unei încărcături mari a secției penale.

Judecătorul fondului menționează repetitiv avizul negativ al Curții de Apel Oradea, deși acesta conține mențiuni inexacte cu privire la situația personală.

Astfel, soția recurentului are locul de muncă în mun. Oradea, iar fiica este înscrisă la o școală din aceeași localitate.

Respingerea repetată a unor cereri de transfer se înscrie în prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ, depunând în acest sens jurisprudență.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recurentul-reclamant consideră că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, care definesc excesul de putere, prin exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, în raport de prevederile art. 3 din HCSM nr. 193/2006.

HCSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de considere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, prevede în cuprinsul art. 3 criteriile care vor fi avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer.

Este nefondată susținerea recurentului-reclamant, în sensul că prima instanță a copiat dispozițiile art. 3 din Regulament, fără a indica raționamentul pentru care cererea sa de transfer a fost respinsă în mod legal.

În cuprinsul considerentelor se arată că au fost avute în vedere avizele negative ale Curții de Apel Alba Iulia și Curtea de Apel Oradea, inexistența unei critici cu privire la lipsa specializării, analizarea volumului de activitate și a posturilor ocupate la nivelul celor două curți de apel, situația dificilă la nivelul secției penale a Curții de Apel Alba Iulia, care are două posturi vacante, iar situația personală a reclamantului nu poate avea prioritate în raport de criteriile ce vizează interesul general.

Cu privire la critica prin care recurentul-reclamant arată că s-a reținut un aspect nereal, acela al lipsei specializării în materia contenciosului administrativ, din actele dosarului, îndeosebi, din cuprinsul avizului negativ exprimat de Curtea de Apel Oradea, reiese că a fost avută în vedere faptul că solicitantul a participat la concursul de promovare pentru ocuparea unui post în cadrul secției penale.

Din conținutul aceluiași aviz rezultă că, pentru ocuparea unui post vacant la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea, urmează să fie valorificate rezultatele concursului de promovare efectivă în funcții de execuție de către un judecător din cadrul Tribunalului Bihor, care a susținut examenul chiar la această secție.

Din cuprinsul actului administrativ atacat nu reiese că lipsa specializării a fost analizată astfel cum pretinde recurentul-reclamant și această împrejurare ar fi condus la respingerea cererii de transfer.

Astfel, considerentele referitoare la inexistența specializării din cadrul sentinței atacate au răspuns doar la susținerile reclamantului exprimate în acțiunea introductivă.

Referitor la cele reținute de prima instanță, în sensul că de la Curtea de Apel Alba Iulia este detașat un judecător la Tribunalul Sibiu, de la secția penală, se constată că judecătorul fondului preia conținutul Adresei nr. x/16.01.2019, necontestată de către reclamant.

De asemenea, susținerile recurentului-reclamant conform cărora încărcătura secției penale diferă cu mult față de cea de la secțiile civile, este fără relevanță, deoarece transferul s-a solicitat de la secția penală, iar cererile de transfer ulterioare nu pot influența soluționarea prezentei cauze, având în vedere că nu a fost aprobată nicio cerere de transfer de la secția penală a Curții de Apel Alba Iulia la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.

Criticile privind vechimea unor judecători detașați, transferații, mutați din secție nu pot fi avute în vedere, deoarece cererile acestora nu au concurat cu cererea recurentului-reclamant.

În ceea ce privește situația personală a recurentului-reclamant, a fost analizată de prima instanță, însă în raport de datele privitoare la situația secției penale de la care s-a solicitat transferul, aceasta nu poate constitui un criteriu care să prevaleze interesului general, iar intimatul-pârât este dator să observe caracterul de preeminență al interesului public, față de drepturile și interesele private.

Nici faptul că recurentului-reclamant i-au fost respinse mai multe cereri de transfer, deși s-au invocat motive personale (soția lucrează în mun. Oradea, iar fiica este înscrisă la școală în aceeași localitate) nu poate conduce la o altă concluzie, fiind nefondat motivul de recurs prin care s-a invocat aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în cauză actul administrativ a fost emis cu aplicarea corectă a criteriilor prevăzute de lege pentru transferul judecătorilor.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 142 din 7 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN