ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6221/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1682 din 09 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a respins cererea formulată de reclamanta Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România "Frăția", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic Organism Intermediar POSDRU (CNDIPT-OIPOSDRU), mantuca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România "Frăția", solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 8/27.02.2014 privind soluționarea contestației nr. x/27.02.2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.12.2013 și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.12.2013 încheiat de către C.N.D.I.P.T.- O.I.POSDRU, prin care s-a stabilit în sarcina C.N.S.L.R. "FRĂȚIA" un debit de 206.367,20 RON, reprezentând cheltuieli aferente proiectului x "Dialogul social- către o rută flexibilă pentru ocupare și incluziune" declarate neeligibile.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., recurenta- reclamantă a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză și a criticat hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, susținând, în esență, că instanța de fond a considerat în mod eronat că în speță sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 privind constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Recurenta- reclamantă a arătat că a învederat instanței de fond că O.U.G. nr. 66/2011 prevede la art. 63 că sfera aplicabilității se întinde asupra "contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare încheiate după intrarea în vigoare a O.U.G.". Or, arată aceasta, contractul încheiat de Confederație este încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, actele administrative atacate sunt lovite de nulitate.

În continuare, recurenta- reclamantă a reluat, identic, motivele prezentate în acțiune, astfel cum au fost formulate la dosarul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, inițial învestit, în referire la:

- procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 23.12.2013 privind proiectul x "Dialogul social- către o rută flexibilă pentru ocupare și incluziune" este nelegal, fiind emis în lipsa unui temei legal- inaplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 cât privește principiile generale de drept, contractului de finanțare, precum și faptele Beneficiarului din cadrul proiectului;

- argumente de drept care susțin nelegalitatea procesului-verbal contestat și care au fost respinse de către instanța de fond: procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor de drept procedural prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011; procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător și ale art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011; procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 ș a principiului proporționalității, și, procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 29 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 - 495 din C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul, deși formal întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat; aceasta în condițiile în care, recurenta- reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, aspectele sesizate în acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinței atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate și dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține. Recurenta- reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Confederația

Națională a Sindicatelor Libere din România "Frăția" împotriva Sentinței civile nr. 1682 din 9 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB