ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6105/2019

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Județean Olt și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea: - Procesului-verbal nr. x din 13 iulie 2016 emis de inspectoratul General al Jandarmeriei Române ce a avut ca obiect stabilirea persoanelor vinovate de producerea pagubei constatate de Inspectoratul de Jandarmi Județean Olt sub aspectul mențiunilor din cuprinsul Hotărârii nr. 34 din 9 mai 2016 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I.; - Deciziei de imputare nr. 41020 emisă de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la data de 9 august 2016; - Hotărârii nr. 42055 din 16 septembrie 2016 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române; - Hotărârii nr. 149 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor la data de 14 noiembrie 2016; - Suspendarea efectelor deciziei de imputare și a hotărârilor până la soluționarea prezentei acțiuni; - Urmare a anulării acestor acte administrative, reclamantul a solicitat exonerarea de la plata sumei de 10.190,10 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea răspunderii materiale care s-a antrenat în sarcina sa.

Soluția instanței de fond Curtea de de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 355 din 21 iunie 2017, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ Olt. A luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare a executării actelor contestate. A respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâților Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Județean Olt și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 355 din 21 iunie 2017 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În speță, nu este vorba despre o pagubă produsă unității ci Ministerului Afacerilor Interne, Bugetului Consolidat al statului. Astfel, când se produce o pagubă unității, în general comandantul află despre aceasta de la subalterni. Când se produce o pagubă MAI, cum este cazul de față, comandantul ia cunoștință de aceasta din surse externe, în cazul de față a fost prima persoană care a primit (în data de 19 martie 2015) Ordinul nr. II/2549 din 16 martie 2015, semnat de Ministrul Afacerilor Interne, prin care sublocotenentul B. a fost trecut în rezervă prin demisie, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării. Deci comandantul nu mai trebuia informat de subalterni de existența pagubei, pentru că aceasta era deja evidențiată în Ordinul de trecere în rezervă. Ca atare, era aplicabil în mod direct art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998: "(1) Comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat cunoștință de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative." Iar potrivit art. 49 din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013: "(1)Comandantul/Șeful care a constatat existența pagubei dispune, de îndată, prin dispoziție/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluție scrisă pe actele prin care se sesizează existența pagubei, executarea cercetării administrative și stabilește, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum și termenul până la care trebuie executată. (2) Dispoziția/Ordinul de zi pe unitate/Rezoluția scrisă se aduce la cunoștință, pe bază de semnătură, membrilor comisiei de cercetare administrativă." Conform art. art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998: "(2) Decizia de imputare se emite de către comandantul sau șeful unității a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă și constituie titlu executoriu." Rezoluția scrisă pe exemplarul nr. 3 al Ordinului de trecere în rezervă "Financiar" nu respectă cerințele legii (art. mai sus arătate.) Instanța de fond arată în mod greșit că, raportat la art. 46 alin. (2) coroborat cu art. 48 din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013, reclamantul în calitate de contabil șef avea obligația de a-l înștiința pe comandant în vederea declanșării cercetării administrative. Art. 46 alin. (2) arată că: ... (2) Nu pot executa cercetarea administrativă a unei pagube cei care au legătură cu producerea ei." Art. 48 nu are aplicabilitate deoarece se referă la producerea unei pagube unității și nici una din situațiile prevăzute de acesta nu se regăsește în cazul de față deoarece comandantul a luat cunoștință de existența pagubei primul din sursă externă (Ordinul de trecere în rezervă), deci acesta trebuia să dispună imediat cercetarea administrativă și să numească comisia competentă în acest sens. În mod cu totul eronat, instanța de fond arată că comandantul unității a luat cunoștință de actul de sesizare mai sus arătat la data de 19 mai 2015, bazându-se pe o eroare materială din cuprinsul Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x/2016. De asemenea nu poate fi reținut argumentul că reclamantul se face vinovat de producerea pagubei și de faptul că acesta nu a informat comandantul de cuantumul acestei, deoarece acest atribut revine comisiei de cercetare administrativă conform art. 59 din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013: "Comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă trebuie să stabilească următoarele: a)valoarea pagubei, determinată cu certitudine…" În concluzie, consideră că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în concret a O.G. nr. 121/1998 și a Instrucțiunilor MAI nr. 114/2013, din care se deduce clar că răspunderea pentru prejudiciul creat MAI (și nu unității, cum greșit consideră instanța de fond) revine numai comandantului, care trebuia să numească imediat comisia de cercetare administrativă și pe baza concluziilor acesteia să emită Decizia de imputare sublocotenentului B..

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinările formulate în cauză de către intimații Inspectoratul de Jandarmi Județean Olt - UM x Slatina și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - UM y București, se solicită respingerea recursului ca fiind nefondat pentru argumentele prezentate pe larg în înscrisurile depuse la dosar.

Aspecte de fapt și de drept relevante Prin Procesul-verbal nr. x din 13 iulie 2016 s-a finalizat cercetarea administrativă cu privire la răspunderea materială a reclamantului A., acest act stând la baza emiterii Deciziei de imputare nr. 41020 din 9 august 2016. Obiectul cercetării administrative a fost reprezentat de recuperarea sumelor rezultate din neexecutarea cercetării administrative în termenul legal pentru recuperarea cheltuielilor de întreținere pe perioada școlarizării pentru sublocotenentul B., absolvent al Academiei de Poliție A.I. Cuza, în perioada 2010 - 2013 ca urmare a trecerii în rezervă a acestuia la cerere, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor de școlarizare. În raport de actele încheiate pe parcursul desfășurării cercetării administrative, s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului având în vedere că, prin Hotărârea nr. 34 din 9 mai 2016 Comisia de Jurisdicții a Imputațiilor a admis plângerea formulată de domnul B., a fost anulată Decizia de imputare nr. x/2015 prin care se dispusese recuperarea cheltuielilor de școlarizare suportate pentru acesta și s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative în cauză. Motivul pentru care s-a stabilit efectuarea cercetării administrative a fost determinat de faptul că s-a anulat decizia de imputare emisă domnului B. întrucât s-a efectuat tardiv cercetarea administrativă în vederea recuperării de la acesta a cheltuielilor de școlarizare. S-a stabilit, astfel că una din persoanele vinovate de neefectuarea în termen a cercetării administrative la nivelul IPJ Olt este reclamantul în calitatea sa de contabil șef, reținându-se în concret vinovăția acestuia ca urmare a incidenței disp. art. 34 din O.G. nr. 121/1998, în conformitate cu care paguba se impută celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau neemiterea deciziei de imputare. Vinovăția reclamantului, astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de cercetare administrative, a constat în pasivitate în luarea măsurilor necesare pentru respectarea termenelor prevăzute de O.G. nr. 121/1998 și Instrucțiunilor MAI nr. 114/2013 și, ca urmare a faptei acestuia, constând în omisiunea îndeplinirii sarcinilor de serviciu decurgând din calitatea sa de contabil șef, a fost emisă Hot. nr. 34/2016 de anulare a deciziei de imputare emisă domnului B., potrivit dispozițiilor O.G. nr. 121/1998 și Instrucțiunilor MAI nr. 114/2013.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimaților-pârâți invocate prin întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Contrar celor susținute de recurent, prima instanță a realizat o corectă examinare a cauzei, stabilind cu justețe că nu se poate reține nelegalitatea ordinelor emise. Din probatoriul administrat, instanța de recurs reține că la judecata în fond a cauzei au fost analizate analizate actele administrative contestate, atât din punct de vedere al al competenței emitenților cât și al temeiurilor juridice care au stat la baza emiterii lor, constatându-se că nu există argumente care să conchidă în sensul emiterii lor cu încălcarea dispozițiilor legale. Nu prezintă relevanță faptul că paguba nu a fost produsă direct Inspectoratului Județean de Jandarmi în condițiile în care întreaga activitate din cadrul inspectoratului se desfășoară exclusiv pe baza și în executarea legii, sub autoritatea și controlul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului General al Jandarmeriei. Similar apărărilor făcute în fața instanței de fond, recurentul afirmă că rolul său e acela de a pune în aplicare decizia de imputare, după desfășurarea cercetării administrative care se declanșează de comandantul unității. Ca atare, nu se face vinovat de producerea pagubei către unitate. Contrar acestor susțineri, reclamantul recurent A., în calitatea sa de contabil șef, avea în Fișa postului ca și sarcini, responsabilități și îndatoriri zilnice următoarele obligații profesionale: - întreprinde măsuri pentru păstrarea patrimoniului unității, recuperarea pagubelor și a altor debite; - asigură, în domeniul său de activitate, aplicarea legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a ordinelor, instrucțiunilor, și a regulamentelor emise de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Inspectorul șef; - cooperează cu serviciile și compartimentele din cadrul unității pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. Astfel, potrivit exigențelor fișei postului, reclamantul recurent trebuia să depună toate diligențele în vederea asigurării aplicării ordinelor venite pe cale ierarhică or, ceea ce i se impută acestuia este tocmai temporizarea măsurilor care ar fi putut conduce la evitarea pagubei. În concret, reclamantul recurent a luat la cunoștință de producerea pagubei la data de 19 martie 2015 (mențiunea făcută de judecătorul fondului, cu privire la data de 19 mai 2015 fiind, în mod evident, rezultatul unei erori materiale), solicitând Academiei de Poliție, după aproximativ 20 zile, prin Adresa nr. x din 9 aprilie 2015, cuantificarea acesteia. După aprox. 90 de zile de la primirea răspunsului, comunicat de către Academie la data de 14 mai 2015, răspuns destinat expres contabilului șef și purtând rezoluția scrisă a inspectorului șef "măsuri de recuperare", recurentul A. solicită inspectorului șef numirea comisiei de cercetare administrativă. Relevant pentru evidențierea pasivității culpabile a recurentului este răspunsul acestuia la întrebarea numărul 3 din interogatoriul luat în procedura cercetării administrative -dosar fond: "Care este practica sau procedura la nivelul unității atunci când sunteți sesizat sau luați la cunoștință despre o eventuală pagubă înregistrată la nivelul unității (I.J.J. Olt)" recurentul A. răspunde: "Atunci când sunt sesizat sau, iau la cunoștință despre o eventuală pagubă, înregistrată la nivelul unității, întocmesc un raport către comandantul unității și propun numirea unei comisii de cercetare administrativă". Aprecierile părții recurente potrivit cărora rezoluția scrisă a inspectorului șef pe actele administrative (ordinul de trecere în rezervă a sublocotenentului B. și adresa Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" București, cu calculul cheltuielilor de școlarizare ale sublocotenentului (rezervă) B.) nu respectă prevederile legale, sunt neîntemeiate. Art. 13 alin. (2) din Ordinul MAI numărul 637 din 22 octombrie 2008 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a inspectoratelor de jandarmi județene (publicat în Monitorul Oficial numărul 850 din 17 decembrie 2008) stipulează: "Pentru aplicarea prevederilor legale, a regulamentelor militare, a ordinelor și instrucțiunilor eșaloanelor superioare, inspectorul-șef emite ordine obligatorii pentru personalul din subordine." Astfel, rezoluția scrisă a inspectorului șef are caracter de ordin și îndeplinește rigorile art. 47 alin. (2) din Instrucțiunile MAI numărul 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne:, Prin data constatării existenței pagubei se înțelege data când comandantul/șeful a constatat personal paguba, materializată în dispoziție/ordin de zi pe unitate, data ordinului/rezoluției înscris/înscrise pe actul prin care i se sesizează existența pagubei sau data înregistrării la secretariatul unității a actului de sesizare, dacă a precedat ordinul/rezoluția comandantului/șefului care a constatat paguba" și ale art. 49 alin. (1) din același act normativ: "Comandantul/Șeful care a constatat existența pagubei dispune, de îndată, prin dispoziție/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluție scrisă pe actele prin care se sesizează existența pagubei, executarea cercetării administrative și stabilește, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum și termenul până la care trebuie executată." Așa cum arată intimatul IPJ Olt, rezoluția scrisă constituie o alternativă la dispoziția/ordinul de zi pe unitate, d-nul A. trebuind să o pună în executare, lucru pe care nu l-a făcut în termenele procedurale. Neidentificându-se vreo cauză exoneratoare de răspundere, corect s-a stabilit că recurentul nu a întreprins, la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Județean Olt, în termenul legal de 60 de zile stipulat de către O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și de Instrucțiunile MAI numărul 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, măsurile legale pentru recuperarea cheltuielilor de școlarizare ale sublocotenentului (rezervă) B.. Răspunderea materială a acestuia a fost stabilită în mod proporțional cu paguba constatată, fiind antrenată, în condițiile legii, inclusiv răspunderea materială a inspectorului-șef tocmai în considerarea culpei comune a acestora în producerea prejudiciului.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 355 din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,