ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2019

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 14.04.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Ministerul Justiției solicitând anularea Regulamentului privind procedura de organizare și desfășurare a examenului/concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar adoptată prin Hotărârea nr. 72/2013 emisă de pârâta UNPR. Prin Încheierea nr. 889 din data de 23.03.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016 a fost admisă cererea de strămutare formulată de UNNPR și a fost strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 141 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei. 1.3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. De asemenea, în cauză odată cu întâmpinarea a fost depus și recurs incident formulat de Ministerul Justiției, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. La data de 6.06.2019, prin serviciul registratură al instanței, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de renunțare la judecarea recursului formulat, solicitând instanței să se ia act de cererea formulată.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, având în vedere cererea de renunțare la recurs, va lua act de achiesarea recurentei la sentința instanței de primă jurisdicție și va constata ca rămas fără efect recursul incident formulat de Ministerul Justiției. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-pârât, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată, ce reprezintă o achiesare la hotărârea pronunțată în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă a renunțat la recursul formulat, cu privire la recursul incident devin aplicabile dispozițiile art. 472 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 494 din C. proc. civ., în conformitate cu care recursul incident rămânând fără efect dacă recurentul principal își retrage recursul. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc.

civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata căii de atac deja exercitată. În temeiul art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de achiesarea recurentei-reclamante A. la Sentința civilă nr. 141 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019. GGC - OB