ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare a Marilor Contribuabili - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Ploiești, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/18.09.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/18.09.2015 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actelor administrative fiscale atacate, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 3430 din 7 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare a Marilor Contribuabili - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Ploiești, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. SRL criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei aplicări a normelor de drept material în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat și paguba iminentă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata - pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală, dat fiind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/20014.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Rezoluția din 5 noiembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei de interes, invocată de recurentă, care face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

Potrivit dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă ( . . . . . . . . . .) a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Examinând textul de lege, Înalta Curte reține că legiuitorul instituie reguli procedurale în legătură cu suspendarea executării actului administrativ, inclusiv în ceea ce privește durata efectelor acesteia, în concordanță cu caracterul provizoriu al măsurii și strânsa legătură pe care o are judecarea cererii cu acțiunea în anulare.

Astfel în condițiile pronunțării instanței de fond în sensul admiterii acțiunii, legiuitorul introduce regula prelungirii de drept a efectelor suspendării dispuse potrivit art. 14 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Or, în prezenta speță, prin Decizia nr. 3949 din 15.11.2018 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016 (având ca obiect cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004), prin respingerea recursului pârâtei, s-a menținut dispoziția de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/18.09.2015.

Totodată, se reține că prin Sentința nr. 1442/15.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, s-a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. x/8.12.2017, precum și Raportul de inspecție fiscală nr. x/18.09.2015 și Decizia de impunere nr. x/18.09.2015.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în căile de atac.

Rezultă, din prevederile legale citate, că efectele suspendării executării actului administrativ, dispuse în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, rămasă definitivă, se prelungesc de drept până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, astfel că interesul în susținerea recursului care urmărește reformarea soluției defavorabile reclamantului în cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3430 din 7 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - OB