ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, astfel cum sunt arătați în practicaua prezentei hotărâri, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "A.", anularea ordinelor de trecere în rezervă emise de Inspectorul șef din cadrul instituției pârâte, repunerea acestora în situația anterioară, plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă, plata sumei de 5.000 euro/reclamant cu titlu de daune morale.
La termenul din 19.06.2012 reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a OMAI nr. 600/2005, a procedurii privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul IGSU; a metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul IGSU; a criteriilor care au stat la baza analizei personalului aflat la dispoziția unității.
Prin încheierea din 03.09.2012 s-a dispus sesizarea Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării excepției de nelegalitate, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentința nr. 69 din 28.02.2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012, irevocabilă prin Decizia nr. 934 din 25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin precizarea din 07.07.2014 reclamanții au solicitat și anularea parțială a evaluării/selecției efectuate de pârât pe baza criteriilor emise, precum și a examenului/interviului structurat pe subiecte profesionale. Prin Sentința nr. 3.000 din data de 26 septembrie 2014, Tribunalul Prahova a respins acțiunea precizată de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., R., V., O., L., U., T., J., X., F., H., K., D., W., Q., Z., AA., BB., P., potrivit încheierii de ședință din data de 07.07.2014 și reclamanții CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., BB., JJ., KK., LL., MM., NN., AA., OO., PP. și QQ., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "A.", ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii precizate, respectiv anularea Ordinelor de trecere în rezervă, având în vedere neregularitățile care au existat în cadrul operațiunilor prealabile emiterii acestora.
Prin cererea depusă la termenul din 7 aprilie 2015, recurenții-reclamanți au invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3.1 și art. 9.3 din Procedura privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U., parte componentă din Metodologia adoptată de I.G.S.U., raportat la art. 8 alin. (1) și art. 27 din O.M.A.I. nr. 665/2008,.
Prin încheierea din data de 7.04.2015, instanța a sesizat Curtea de Apel Ploiești cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor invocate de recurenții-reclamanți și a suspendat judecata recursului declarat împotriva Sentinței nr. 3.000 din data de 26 septembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Prahova, până la soluționarea irevocabilă a excepției.
Prin Încheierea de ședință din data de 14.01.2019, cauza a fost repusă pe rol din oficiu.
În ședința publică din 11.02.2019, recurentul-reclamant U. a solicitat instanței să ia act că renunță la capătul accesoriu de cerere, în ceea ce privește drepturile salariale și despăgubirile morale.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de recurs
Prin Decizia nr. 112 din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 247 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea recurentului-reclamant U. la dreptul dedus judecății în ceea ce privește drepturile salariale și despăgubirile morale.
Instanța a admis excepția perimării recursului invocată din oficiu și, în consecință, a constatat perimat recursul declarat de reclamanți.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate cu privire la perimare a fost formulată cerere de recurs de către U., fără a fi prezentate motivele cererii de recurs.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 din C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3021 din C. proc. civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de U. împotriva Deciziei nr. 112 din 11 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.