ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2091/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x din 27.05.2016 întocmit de ANI, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 460 din 24 octombrie 2016, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este nemotivată în ceea ce privește susținerea cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 actualizată, în sensul că instanța nu face nici o referire la aceste dispoziții legale deși atât în cererea de chemare în judecată cât și în precizarea cererii a fost invocat acest text de lege.

Recurentul consideră că, în conformitate cu aceste dispoziții legale, era îndreptățit să dețină cele doua funcții fără a se afla în stare de incompatibilitate.

În opinia recurentului, nemotivarea hotărârii este echivalentă cu nerespectarea prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu necercetarea fondului cauzei făcând astfel imposibil controlului judiciar.

Cu privire la prevederile dispozițiilor art. 97 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 162/2003, reținute de către instanță, recurentul arată că aceste prevederi legale se referă strict la funcționarul public, nu la funcțiile de demnitate publică, instanța trebuind în mod normal să rețină și prevederile pct. 1 din art. 97, care specifică că:

"funcționarul public poate candida pentru o funcție eligibilă sau poate fi numit într-o funcție de demnitate publică".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că acesta se referă doar la situația funcționarului public care candidează pentru o funcție eligibilă. Recurentul precizează că a fost inițial ales în funcția de consilier local și ulterior după o perioadă de 1 an a fost numit în funcția publică de inspector.

Recurentul consideră că, în condițiile în care, la data numirii în funcția de inspector în cadrul Primăriei Com. Fărcaș îndeplinea deja o funcție de demnitate publică, în sensul că era consilier local în cadrul primăriei, prevederile legale ale dispozițiilor art. 97 nu își au aplicabilitatea în speța de față, iar în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 actualizată funcția de consilier local, sau consilier județean este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv.

De asemenea, dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 actualizată, dispoziții aplicabile în speța de față, îi permiteau din punct de vedere legal să își desfășoare activitatea atât ca și consilier local în cadrul primăriei cât și ca funcționar public, respectiv inspector.

Recurentul consideră că instanța de fond a omis să aibă în vedere acest text de lege, nefăcând nici o referire la aceste dispoziții legale, ceea ce a adus practic la necercetarea fondului cauzei.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant deține calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local al Comunei Melinești, județul Dolj, de la data de 26.06.2012 și până în prezent, conform Hotărârii Consiliului Local Melinești nr. x din 26.06.2012 privind validarea mandatelor de consilieri locali și a Hotărârii Consiliului Local Melinești nr. x din 26.06.2012 privind constituirea Consiliului Local Melinești, din care face parte și recurentul.

Începând cu data de 01.12.2013 prin Dispoziția primarului din 22.11.2013, recurentul a fost numit în funcția publică de execuție de inspector, clasa I, grad profesional principal la compartimentul agricol, post temporar vacant la Primăria Comunei Fărcaș, județul Dolj.

În urma activității de evaluare desfășurate s-a constatat că recurentul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților întrucât, începând cu data de 22.11.2013 și până la data emiterii raportului de evaluare contestat, a deținut simultan atât funcția publică de execuție de inspector în cadrul Primăriei Comunei Fărcaș, județul Dolj, cât și calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local al Comunei Melinești, județul Dolj, contrar dispozițiilor art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După cum rezultă din raportul de evaluare contestat, în urma parcurgerii procedurii de evaluare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 176/2010, din analiza documentației transmise de instituțiile competente, au rezultat elemente referitoare la existența unei stări de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant generate de deținerea simultană - începând cu data de 22.11.2013 și până la data emiterii Raportului de evaluare contestat, a funcției publice de execuție de inspector în cadrul Primăriei comunei Fărcaș, județul Dolj, și a calității de consilier local în cadrul Consiliului local ai comunei Melinesti, județul Dolj.

În acest fel au fost încălcate prevederile art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

"(l) Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică:

(2) Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice; (...)"

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că faptele săvârșite de recurent reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind regimul incompatibilităților, respectiv a dispozițiilor art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În recursul formulat, recurentul nu face altceva decât să reia susținerile invocate și în fata instanței de fond menționând în apărarea sa dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Or, așa cum se poate constata din analiza conținutului raportului de evaluare, inspectorul de integritate a menționat că starea de incompatibilitate a recurentului a fost generată de deținerea simultană a funcției publice de inspector în cadrul Primăriei comunei Fărcaș și a funcției de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Melinești, județul Dolj.

Incompatibilitatea în care se găsește recurentul trebuie privită din perspectiva funcției publice de inspector pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, și nu din cea a funcției de consilier local pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c).

Prevederile legale invocate de către recurent nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății și exced analizei obiectului prezentei cauze, întrucât starea de incompatibilitate a acestuia este generată, nu ca urmare a încălcării art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, ci de nerespectarea prevederilor art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din același act normativ care stabilește starea de incompatibilitate a funcționarilor publici în raport cu deținerea de către aceștia de funcții în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

Astfel, pentru a se reține situația de incompatibilitate prevăzută de legiuitor la art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare este suficient ca funcționarul public să dețină o altă funcție în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, condiție ce este îndeplinită și în cauza dedusă judecății.

Nici susținerea recurentului potrivit căreia ar fi fost îndreptățit să dețină simultan cele două funcții din perspectiva dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 conform cărora "funcționarii publici pot fi aleși sau numiți într-o funcție de demnitate publică în condițiile legii" nu poate fi primită.

Pe de o parte, prevederile legale invocate și-ar găsi aplicabilitatea în cazul în care un funcționar public ar fi ales consilier local, ulterior numirii în funcția publică (moment în care raportul său de serviciu se suspendă de drept).

Or, recurentul a fost inițial ales în funcția de consilier local, și abia apoi, după o perioadă de peste un an, a fost numit în funcția publică de inspector.

Pe de altă partea, conform prevederilor ari. 97 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003: (2) Raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă: (...) b) până la încetarea funcției eligibile sau a funcției de demnitate publică, în cazul în care funcționarul public a fost ales sau numit".

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilității sau de conflictul de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementari.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru generarea unei stări de incompatibilitate în sarcina recurentului.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 460/2016 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

GGC - ED