ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 23.06.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând suspendarea executării procesului-verbal final de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.05.2017 emis de pârât, în ceea ce privește suma de 53.839,44 RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestuia, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 3039/2017 din 25 august 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea procesului-verbal final de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.05.2017 emis de parat, în ceea ce privește suma de 53.839,44 RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestuia.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a taxei de timbru de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea reclamantei de restituire a cauțiunii ca prematură.

Împotriva Sentinței civile nr. 3039/2017 din 25 august 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare a executării.

În motivarea recursului arată, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a putea fi dispusă suspendarea executării actului administrativ.

Intimatul-reclamant Institutul Național de Sănătate Publică a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării procesului-verbal final de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.05.2017 emis de pârâtul Ministerul Sănătății, în ceea ce privește suma de 53.839,44 RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestuia, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării procesului-verbal final de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.05.2017 emis de pârâtul Ministerul Sănătății, în ceea ce privește suma de 53.839,44 RON.

Prin Sentința nr. 5146 din data de 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și s-a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x/18.05.2017, emis de Ministerul Sănătății, respectiv pentru suma de 25.206 RON, reprezentând salariu și contribuții angajator pentru doamna A..

Înalta Curte constată că acțiunea în anulare a vizat aceeași sumă de 53.839,44 RON, ce face obiectul suspendării executării actului administrativ în dosarului de față.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, întrucât instanța de fond s-a pronunțat la data de 21 decembrie 2017 asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită prin prezentul demers judiciar, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 3039/2017 din 25 august 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 3039/2017 din 25 august 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

GGC - OB