ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6564/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată sub nr. de mai sus contestatoarea G.S. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția civilă și de proprietate intelectuală Dosarul nr. 1607/108/2010, susținându-se că s-a comis o eroare materială întrucât recursul nu era tardiv. În această idee, contestatoarea susține că în cererea de recurs a menționat că Decizia civilă nr. 200 din 14 februarie 2011 i-a fost comunicată la 14 martie 2011 iar recursul a fost declarat la 25 martie 2011 în termenul legal. Contestatoarea a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Examinând motivele contestației în anulare și decizia civilă atacată pe această cale, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia civilă nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția civilă s-a respins ca tardiv recursul reclamantei G. declarat împotriva Deciziei civile nr. 200 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, reținându-se următoarele considerente: La termenul din 27 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului, părțile prezente având poziția exprimată în practicaua deciziei. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispozițiile legale anterior citate, a fost depășit. S-a reținut astfel, Decizia civilă nr. 200/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara a fost comunicată recurentei-reclamante, la sediul procesual ales, cum a fost indicat de către aceasta, atât în cererea de chemare în judecată cât și în motivele de apel, la data de 8 martie 2011, după cum reiese din dovada de comunicare.

De la această dată curge termenul de recurs de 15 zile, care se împlinește la data de 24 martie 2011, într-o zi de joi. Recursul a fost declarat la data de 25 martie 2011, conform ștampilei de înregistrare aplicată de instanța de apel pe cererea de recurs, recursul nefiind depus prin poștă. În atare situație, se constată că recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Această hotărâre a fost atacată pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare în termenul art. 318 C. proc. civ. Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor și actelor de la dosar, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Ca atare, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică, sau modul în care instanța de recurs a rezolvat excepția de tardivitate a recursului.

Or din perspectiva celor expuse, este de reținut că de fapt contestatoarea invocă tocmai greșeli de interpretare a probelor și a modalității de rezolvare a excepției tardivității recursului, în condițiile în care instanța a reținut că Decizia civilă nr. 200/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara a fost comunicată reclamantei, la sediul procesual ales, la data de 8 martie 2011 iar termenul de recurs de 15 zile, care s-a împlinit la data de 24 martie 2011, (într-o zi de joi), recursul fiind declarat la data de 25 martie 2011. Cum motivele invocate vizează erori de interpretare a probelor, și respectiv a dispozițiilor art 301 C. proc. civ., erori de judecată în ce privește soluționarea excepției de tardivitate, și nu erori involuntare, de fapt, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc.

civ., motiv pentru care urmează a se respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.S. împotriva Deciziei nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM