ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6564/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6564/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată sub
nr. de mai sus contestatoarea G.S. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 462
din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția civilă și de
proprietate intelectuală Dosarul nr. 1607/108/2010, susținându-se că s-a comis
o eroare materială întrucât recursul nu era tardiv.
În această idee,
contestatoarea susține că în cererea de recurs a menționat că Decizia civilă
nr. 200 din 14 februarie 2011 i-a fost comunicată la 14 martie 2011 iar
recursul a fost declarat la 25 martie 2011 în termenul legal.
Contestatoarea a
invocat ca temei de drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Examinând motivele
contestației în anulare și decizia civilă atacată pe această cale, Înalta Curte
reține următoarele:
Prin Decizia civilă
nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția
civilă s-a respins ca tardiv recursul reclamantei G. declarat împotriva
Deciziei civile nr. 200 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara,
reținându-se următoarele considerente:
La termenul din 27
ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității
declarării recursului, părțile prezente având poziția exprimată în practicaua
deciziei.
Căile de atac și
termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de
ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice
împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici
părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de
la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la
modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispozițiilor
art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea
hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile
libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Din actele și
lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat
de dispozițiile legale anterior citate, a fost depășit.
S-a reținut astfel,
Decizia civilă nr. 200/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara a
fost comunicată recurentei-reclamante, la sediul procesual ales, cum a fost
indicat de către aceasta, atât în cererea de chemare în judecată cât și în
motivele de apel, la data de 8 martie 2011, după cum reiese din dovada de
comunicare.
De la această dată
curge termenul de recurs de 15 zile, care se împlinește la data de 24 martie
2011, într-o zi de joi.
Recursul a fost
declarat la data de 25 martie 2011, conform ștampilei de înregistrare aplicată de
instanța de apel pe cererea de recurs, recursul nefiind depus prin poștă.
În atare situație, se
constată că recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ.,
deoarece a formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de textul
menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării
excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu
mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din
același cod, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și
peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Această hotărâre a
fost atacată pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare în
termenul art. 318 C. proc. civ.
Primul motiv prevăzut
de art. 318 C. proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei
greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele
formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor
soluții greșite.
Textul vizează greșeli
de fapt, involuntare iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a
probelor și actelor de la dosar, de interpretare a unor dispoziții legale sau
de rezolvare a unui incident procedural.
Ca atare, nu pot fi
invocate pe calea contestației în anulare, erorile de interpretare a probelor
care fac decizia netemeinică, sau modul în care instanța de recurs a rezolvat
excepția de tardivitate a recursului.
Or din perspectiva
celor expuse, este de reținut că de fapt contestatoarea invocă tocmai greșeli de
interpretare a probelor și a modalității de rezolvare a excepției tardivității
recursului, în condițiile în care instanța a reținut că Decizia civilă nr.
200/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara a fost comunicată
reclamantei, la sediul procesual ales, la data de 8 martie 2011 iar termenul de
recurs de 15 zile, care s-a împlinit la data de 24 martie 2011, (într-o zi de
joi), recursul fiind declarat la data de 25 martie 2011.
Cum motivele invocate
vizează erori de interpretare a probelor, și respectiv a dispozițiilor art 301
C. proc. civ., erori de judecată în ce privește soluționarea excepției de
tardivitate, și nu erori involuntare, de fapt, nu sunt întrunite condițiile de
admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a
se respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.S. împotriva
Deciziei nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 29 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM