ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 15/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la data de 4 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. a) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din data de 7.08.2008 privind comisionul de administrare a creditului și să dispună eliminarea acestei clauze din contract;

- să oblige pârâta să emită un nou grafic de rambursare pentru contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 7.08.2008 care să nu mai cuprindă comisionul de administrare sau un alt comision echivalent;

- să dispună restituirea sumelor achitate cu titlul de comision de administrare credit, prin deducerea din soldul debitor al creditului, începând cu data de 7.08.2008 și până la data încetării efective a perceperii lor, până la achitarea integrală a creditului;

- să oblige pârâta la plata, prin deducerea din soldul debitor al creditului, a dobânzii legale aferente sumelor încasate cu titlu de comision de administrare credit, începând cu data de 7.08.2008 și până la data încetării efective a perceperii lor, dobânda fiind calculată de la data plății fiecărei rate în parte și până la data restituirii integrale a sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată;

- să constate caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia;

- să stabilizeze (înghețe) cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;

- să dispună denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, art. 1270-1271 și urm. C. civ., cauza C-26/13-Directiva 93/13 CEE.

Prin sentința civilă nr. 453 din 11 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece. S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută al clauzei prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. a) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 7.08.2008 privind comisionul de administrare a creditului și s-a dispus eliminarea acestei clauze din contract.

S-a dispus restituirea către reclamanta A., de către pârâta B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece, a sumei de 1.361,7 CHF încasate cu titlu de comision de administrare, la care se adaugă dobânda legală de la data încasării sale de către bancă până la data restituirii.

Totodată, a fost obligată pârâta B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece la emiterea unui nou grafic de rambursare după înlăturarea clauzei abuzive.

S-a respins în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece.

Prin decizia civilă nr. 514 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece, în contradictoriu cu reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 453/11.04.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosar nr. x/2017.

La data de 19 noiembrie 2018, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 514 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului, iar în urma rejudecării, să se dispună modificarea în parte hotărârii atacate, în sensul constatării caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia, stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum și denominarea în moneda națională a plaților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională.

Recurenta a susținut că a solicitat negocierea directă a clauzelor contractuale contestate în cauză, însă acest drept i-a fost încălcat intempestiv prin refuzul băncii, precum și prin lipsa de inflexiune a acesteia de a ajunge la un numitor comun și, mai mult, prin încălcarea obligației de informare în contracte sub aspectul costurilor reale aferente creditului, comisionul de administrare fiind în realitate o dobândă mascată.

Reclamanta A. a invocat și încălcarea de către comerciant a obligației de transparență contractuală, în sensul că banca nu a prezentat în mod sincer și fără echivoc, pe de o parte, costul real al creditului, iar pe de altă parte, a motivat existența comisionului de administrare pentru acoperirea unor eventuale daune ce i-ar putea fi cauzate prin acordarea creditului, însă pentru toate aceste riscuri reclamanta a constituit garanții și asigurări cu bunuri imobile, astfel încât, în opinia sa, nu se justifica plata pentru același obiect de două ori.

S-a subliniat că, deși au fost prezentate toate garanțiile necesare, fiind plătite toate costurile aferente acestora, banca, în mod nelegal, a perceput un comision nejustificat, creând astfel în sarcina reclamantei o obligație care nu are corespondent relativ la obligațiile băncii și, prin urmare, dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului este evident, în accepțiunea recurentei.

Recurenta-reclamantă a mai invocat și încălcarea de către comerciant a principiului bunei-credințe, materializat prin atitudinea rigidă a băncii de a negocia real clauzele contractului, pe de o parte, și de redenumirea comisionului de risc sub forma "comisionului de administrare", pe de alta parte.

În opinia recurentei, caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de administrare rezidă în faptul că obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului. Or, având în vedere obligația de transparență contractuală instituita în sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigențelor de informare și protecție inerente dreptului consumatorului în scopul garantării dreptului acestuia de a înțelege prevederile și efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, recurenta apreciază că fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie să cunoască riscurile pe care și le asumă la contractarea unui asemenea produs.

Recurenta-reclamantă a subliniat că, în speță, se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin înghețare cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, astfel încât să se asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de părți care să corespundă manifestării de voință în sensul angajării în acest raport juridic, având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, în detrimentul consumatorului, determinând onerozitatea excesivă a executării obligației.

Recurenta a invocat dispozițiile art. 75 și cele ale art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, potrivit cărora contractele de credit pentru consum, precum și toate celelalte condiții aplicabile contractului trebuie să conțină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce ale acestora și pentru înțelegerea cărora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate.

De asemenea, având în vedere prevederile art. 969 C. civ. conform cărora părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita aceasta obligație, recurenta a subliniat că distribuția între părți a pierderilor și beneficiilor rezultate ca urmare a creșterii valorii CHF față de moneda națională, apară ca o soluție justă și echitabilă.

Raportat la faptul că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului și, pe cale de consecință, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care părțile au înțeles să le stabilească, recurenta consideră că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care, odată cu intrarea în vigoare noului C. civ. beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativă a soluțiilor conturate în practică.

Recurenta a solicitat denominarea în moneda națională a plăților conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea efectuării plăților, între rezidenți ce fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, în moneda națională, conform art. 3 alin. (1) din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar. În opinia recurentei-reclamante, denominarea în moneda națională a plăților constituie o aplicare în fapt a prevederilor legale precum și a principiului echității.

La data de 29 ianuarie 2019, intimata-pârâtă B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 459 C. proc. civ., față de faptul că reclamanta nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 453 din 11 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

Totodată, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea de către recurentă a motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate excepția invocată de intimata B. S.A.., de inadmisibilitate a recursului în raport cu art. 459 C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta.

Reclamanta A. a învestit Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit, ce a fost admisă în parte de instanță prin sentința civilă nr. 453 din 11 aprilie 2018.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel numai pârâta B. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece, cerere care a fost anulată ca netimbrată prin decizia civilă nr. 514 din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ce formează obiectul prezentului recurs.

În acest context este incident art. 459 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, "în cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil".

Aceste texte legale consacră în mod expres principiul ierarhiei căilor legale de atac care decurge din modul de organizare a instanțelor judecătorești într-un sistem piramidal. De aceea, în principiu, nu se poate exercita o cale extraordinară de atac atâta timp cât partea are la dispoziție o cale ordinară de atac.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale anterior evocate, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 514 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă este inadmisibil.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va admite excepția invocată de intimata B. S.A.., de inadmisibilitate a recursului în raport cu art. 459 C. proc. civ. și va respinge recursul ca inadmisibil, împrejurare față de care, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., nu se mai impune examinarea excepției nulității recursului invocată de intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 514 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2020.