ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secția Civilă la 12 octombrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. - Membră a Grupului C. of Greece, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la art. 6 pct. 1, lit. b) din Contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 7 septembrie 2007 privind comisionul de acordare/administrare, să dispună eliminarea din convenție a acestei prevederi contractuale și restituirea sumei de 979 CHF reținute reclamantei, sumă actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încheierii contractului și până la data restituirii efective; să constate, în baza principiilor nominalismului monetar și impreviziunii, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserate la art. 1 pct. 2 și art. 5 pct. 1 din contractul de credit și eliminarea acesteia; să constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-Leu pentru efectuarea plăților în temeiul convențiilor încheiate la valoarea de la data încheierii și semnării contractului, rambursarea creditului la valoarea LEU/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1578 alin. (2) și art. 970 din C. civ. de la 1864, Directiva C.E.E. 93/13, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008, Legea nr. 288/2010.

Prin sentința civilă nr. 1554/2018 din 09 martie 2018, Judecătoria Târgu-Jiu, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei B. S.A. - Membră a Grupului C. of Greece.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 441/2018 din 02 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A., a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 6.1 lit. b) din contract privind comisionul de administrare și a dispus restituirea sumei încasată cu acest titlu, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data încasării la data plății; a constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor de la art. 1 pct. 2 și 5 pct. 1 din contract, prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului cu consecința recalculării și plății ratelor creditului pe durata contractului în moneda CHF la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferențe de curs valutar încasate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data încasării la data plății; a obligat intimata pârâtă la 3000 RON cheltuieli de judecată la fond și în apel către apelanta reclamantă.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. - Membră a Grupului C. of Greece a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fiind înregistrat pe rolul instanței supreme la 15 februarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 441/2018 din 02 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. - Membră a Grupului C. of Greece împotriva deciziei nr. 441/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2020.