ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2250/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 624 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M.F., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.050 lei din care onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că prin sentința penală nr. 2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Constanța, petiționarul M.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada executată în arest preventiv de la 3 august 1998, la zi. Prin sentința penală nr. 615 din 24 martie 1999 a Judecătoriei Constanța, inculpatul M.F. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin sentința penală nr. 2529 din 11 septembrie 2000 a Judecătoriei Medgidia au fost contopite cele două pedepse arătate mai sus, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; el a fost arestat la data de 3 august 1998 și liberat condiționat la data de 12 octombrie 2000, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 294 zile.

Prin sentința penală nr. 107 din 6 martie 2001 a Tribunalului Constanța, inculpatul M.F. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., raportat la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1), raportat la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Constanța și contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 294 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada executată în arest preventiv de la data de 1 noiembrie 2000, la zi.

Prin decizia penală nr. 157 din 4 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, s-a admis apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 107 din 6 martie 2001 a Tribunalului Constanța, și s-a înlăturat starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de furt comisă la data de 26 noiembrie 1996. Timpul executat din pedeapsă a fost dedus de la 6 martie 2001 la zi, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale. Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat să i se deducă din pedeapsa de 8 ani închisoare perioada executată în detenție din pedepsele, aplicate prin sentințele penale nr. 2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Constanța și nr. 107 din 6 martie 2001 a Tribunalului Constanța.

Instanța de fond a reținut că prin sentințele penale sus-menționate s-au dedus perioadele executate de condamnat în arest preventiv, prin urmare cererea este neîntemeiată. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 19 din 24 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul M.F., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, deducerea timpului executat în detenție de la 3 august 1998, până la 12 octombrie 2000 din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 107 din 6 martie 2001. În ultimul cuvânt în fața instanței de recurs, condamnatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Instanțele de judecată au procedat, în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., la computarea arestării preventive, hotărârile judecătorești pronunțate rezolvând corect această chestiune de fiecare dată. Curtea constată că în cauză nu există nelămuriri cu privire la hotărârile care se execută și nici nu s-au ivit incidente în timpul executării pedepselor aplicate, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen. Cât privește susținerea condamnatului că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, aceasta constituie un aspect care nu face obiectul contestației la executare, existând alte căi prevăzute de lege prin care această chestiune poate fi verificată.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul condamnatului M.F. nu este fondat și urmează a fi respins ca atare. Recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 24 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2003.