ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2250/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 624 din 9

decembrie 2002, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația la

executare formulată de condamnatul M.F., dispunând obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.050 lei din care onorariul

apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin sentința penală nr.

2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Constanța, petiționarul M.F. a fost

condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada executată în arest preventiv de la 3 august 1998, la zi.

Prin sentința penală nr. 615 din 24

martie 1999 a Judecătoriei Constanța, inculpatul M.F. a fost condamnat la

pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

208 și art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 2529 din 11

septembrie 2000 a Judecătoriei Medgidia au fost contopite cele două pedepse

arătate mai sus, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare; el a fost arestat la data de 3 august 1998 și liberat condiționat

la data de 12 octombrie 2000, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 294

zile.

Prin sentința penală nr. 107 din 6

martie 2001 a Tribunalului Constanța, inculpatul M.F. a fost condamnat la o

pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor,

prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.,

raportat la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 192 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1), raportat

la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1)

și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin.

(2) lit. b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei

Constanța și contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 294 zile

închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada executată în arest preventiv de la data de 1 noiembrie 2000, la zi.

Prin decizia penală nr. 157 din 4

mai 2001 a Curții de Apel Constanța, s-a admis apelul inculpatului declarat

împotriva sentinței penale nr. 107 din 6 martie 2001 a Tribunalului Constanța,

și s-a înlăturat starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

pentru infracțiunea de furt comisă la data de 26 noiembrie 1996.

Timpul executat din pedeapsă a fost

dedus de la 6 martie 2001 la zi, menținându-se celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Prin cererea formulată, condamnatul

a solicitat să i se deducă din pedeapsa de 8 ani închisoare perioada executată

în detenție din pedepsele, aplicate prin sentințele penale nr. 2204 din 30

septembrie 1998 a Judecătoriei Constanța și nr. 107 din 6 martie 2001 a

Tribunalului Constanța.

Instanța de fond a reținut că prin

sentințele penale sus-menționate s-au dedus perioadele executate de condamnat

în arest preventiv, prin urmare cererea este neîntemeiată.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 19 din 24 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul

declarat de condamnatul M.F., dispunând obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și, pe fond, deducerea timpului executat în detenție de la 3 august

1998, până la 12 octombrie 2000 din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost

condamnat prin sentința penală nr. 107 din 6 martie 2001.

În ultimul cuvânt în fața instanței

de recurs, condamnatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanțele de judecată au procedat,

în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., la computarea arestării

preventive, hotărârile judecătorești pronunțate rezolvând corect această

chestiune de fiecare dată.

Curtea constată că în cauză nu

există nelămuriri cu privire la hotărârile care se execută și nici nu s-au ivit

incidente în timpul executării pedepselor aplicate, astfel că nu sunt întrunite

cerințele art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen.

Cât privește susținerea

condamnatului că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a

fost condamnat, aceasta constituie un aspect care nu face obiectul contestației

la executare, existând alte căi prevăzute de lege prin care această chestiune

poate fi verificată.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că recursul condamnatului M.F. nu este fondat și urmează a fi respins

ca atare.

Recurentul urmează a fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 24 ianuarie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2003.