ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2016, înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta S.C. A. S.R.L. București - prin administrator judiciar B. a chemat în judecată pârâții Ministerul Transporturilor București, Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. (CNCFR, CFR SA) și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Regională C.F. București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, jud. Suceava - Stația CF Suceava Nord, str. x. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la eliberarea certificatului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1999 asupra terenului în suprafață de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, jud. Suceava - Stația CF Suceava Nord, str. x.

Prin sentința civilă nr. 1294/20.10.2016 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, prin întâmpinare, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Suceava a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat să se constate dreptul de proprietatea asupra unei suprafețe de teren și totodată eliberarea certificatului de proprietate în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra aceluiași teren, cele două capete din acțiune fiind ambele principale, întemeiate pe aceeași cauză.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a stabilit că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport cu pretenția care atrage competența unei instanțe mai înalte în grad. Totodată, s-a reținut că toate părțile au sediul în București.

Prin încheierea nr. 36 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele încheierii, s-a reținut că, din eroare, dosarul a fost trimis Curții de Apel Suceava, având în vedere că prin sentința nr. 1294 din 20 octombrie 2016, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 454/2017 din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocata din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut, în esență, că în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București în raport cu art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu faptul că principalul capăt al cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, iar eliberarea certificatului de proprietate este doar o consecință a admiterii primului capăt de cerere.

Prin sentința civilă nr. 498 din 10 aprilie 2017 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta urmărește obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, pe care o folosește în desfășurarea activității sale. S-a mai reținut că, anterior, reclamanta a formulat o cerere către pârâte pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la capătul principal al acțiunii, respectiv eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 12 mai 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei S.C. A. S.R.L. asupra terenului în suprafață de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava, secția specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști.

Totodată, va stabilit competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect obligația la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra terenului în suprafață de 80.814,37 mp situat în Suceava, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. București - prin administrator judiciar B. are două capete de cerere principale, respectiv:

Potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ., "când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența".

Analizând primul capăt al cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în raport cu dispozițiile art. 94 C. proc. civ., coroborat cu art. 117 alin. (1) același cod, competența de soluționare a acestuia aparține Tribunalului Suceava, secția specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști, având în vedere că este vorba de o acțiune în constatare evaluabilă în bani, terenul valorând peste 200.000 RON.

Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

În speță, se constată că imobilul, reprezentat de terenul în suprafață de 80.814,37 m.p. este situat în Suceava, jud. Suceava - Stația CF Suceava Nord, str. x.

Având în vedere argumentele expuse anterior, prin raportare la dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece primul capăt al cererii este Tribunalul Suceava, secția specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști, având în vedere că este vorba despre o cerere în materie imobiliară civilă, iar nu secția de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia fusese inițial introdusă acțiunea.

În schimb, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligația de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra terenului în suprafață de 80.814,37 mp situat în Suceava, Înalta Curte apreciază că, competența de soluționare a acestuia aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Sub acest aspect, se constată că, în speță, este vorba de o cerere adresată de către reclamantă, pârâtelor, pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, fiind vorba de un act administrativ unilateral.

În acest context, se reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

În ceea ce privește competența teritorială a acestui capăt de cerere, care se referă la eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, Înalta Curte va stabili competența în favoarea instanței din București, respectiv Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În acest sens, se constată a fi incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

În litigiul dedus judecății, toate părțile au sediul în municipiul București.

Având în vedere soluția adoptată cu privire la cele două capete ale acțiunii, Înalta Curte reține că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență, iar prezentul cadru procesual nu permite disjungerea acestora, motiv pentru care va înainta dosarul Tribunalului Suceava, secția specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști, urmând ca acesta să procedeze la soluționarea cererii cu care a fost învestit prin acest regulator de competență și, totodată, să ia măsurile care se impun în vederea înaintării Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a cererii având ca obiect eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul litigiului.

În consecință, în raport cu considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte, soluționând regulatorul de competență, urmează a declina soluționarea cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secția specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul litigiului, iar cu privire la capătul de cerere având ca obiect eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, va stabili competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei S.C. A. S.R.L. asupra terenului în suprafață de 80.814,37 mp situat în Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava, secția specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști.

Stabilește competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect obligația la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra terenului în suprafață de 80.814,37 mp situat în Suceava, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2017.