ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2020

HOTĂRÂRE

21.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la 23 septembrie 2019 sub nr. x/2019, petentul Birou Executor Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare, respectiv a executării silite indirecte asupra bunurilor imobile reprezentate de teren în suprafață de 1481 mp situat în intravilanul localității Târnăveni, județul Mureș, proprietatea lui B., în temeiul titlului executoriu - contract de ipotecă imobiliară autentificat prin încheierea nr. 2216/05.10.2016 de către N.P. C..

Prin sentința civilă nr. 1799 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Motru a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințarea executării silite imobiliare formulată de petentul Biroul Executor Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Târnăveni, județul Mureș.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit art. 819 C. proc. civ., urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia, text aflat în cadrul Capitolului II - Urmărirea imobiliară, Secțiunea a 2-a - Încuviințarea urmăririi imobiliare.

Având în vedere că încuviințarea executării silite imobiliare nu este în competența executorului judecătoresc, ci a instanței de judecată, dar și faptul că rațiunile care au impus soluționarea cererilor privitoare la imobile de către instanța de la locul situării imobilului, Judecătoria Motru a apreciat că nu este competentă teritorial să soluționeze încuviințarea executării silite imobiliare privind imobilul teren situat în localitatea Târnăveni, sens în care a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

În urma declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târnăveni în data de 13 noiembrie 2019.

Prin sentința civilă nr. 1366/c/2019 din 18 noiembrie 2019, Judecătoria Târnăveni a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințarea executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Motru.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și a reținut că dispozițiile art. 819 C. proc. civ. privesc competența executorului judecătoresc cu privire la urmărirea silită imobiliară, nefiind o derogare de la regula generală stabilită de art. 651 C. proc. civ. cu privire la competența instanței de executare.

În raport de textele legale mai sus redate, instanța de conflict a constatat faptul că Judecătoria Târnăveni nu este competentă raportat la domiciliul debitorului, situat în Motru, acesta nefiind în raza de competență a Judecătoriei Târnăveni, motiv pentru care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus, totodată, suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru, pentru următoarele argumente:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie încuviințarea executării silite imobiliare asupra terenului în suprafață de 1481 mp situat în intravilanul localității Târnăveni, județul Mureș, proprietatea debitorului B..

Se constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce privește domiciliul/sediul debitorului.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit dispozițiilor art. 819 alin. (1) C. proc. civ., "Urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia".

Textul legal reglementează competența executorului judecătoresc, iar nu competența instanței de executare.

Potrivit art. 820 C. proc. civ., "Executorul judecătoresc va comunica o copie de pe încheierea de încuviințare a executării silite prevăzute de art. 666 atât debitorului, cât și terțului dobânditor, însoțită, în ambele cazuri, de titlul executoriu în copie certificată de executor pentru conformitate cu originalul și de somație, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare".

Instanța de executare la care face referire art. 666 C. proc. civ. este cea care se determină conform art. 651 C. proc. civ., adică luându-se în considerare domiciliul/sediul debitorului.

Întrucât domiciliul debitorului B. se află în Motru, Județul Gorj, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ.