ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1226/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 21 aprilie 2020, sub nr. x/2020, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul nr. x/2020, privind pe creditoarea B. S.R.L. și pe debitorul C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de gaj nr. x/01/02.12.2019.

2.1. Prin încheierea din 28 aprilie 2020, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare executare silită, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. pentru creditoarea B. S.R.L. împotriva debitorului C., privind titlul executoriu reprezentat de contractul de gaj, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Tecuci a reținut că titlul executoriu invocat de către creditoarea B. S.R.L. este contractul de gaj nr. x din data de 2 decembrie 2019 și actul adițional nr. x-01 din 07 ianuarie 2020, ce reprezintă accesoriu al contractului de credit nr. x/2.12.2019 având ca obiect suma de 12.000 RON scadentă la data de 31 decembrie 2019, contract de împrumut încheiat cu o instituție nebancară, conform art. 37 din Legea nr. 93/2009.

Invocând dispozițiile art. 181

1

alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a apreciat că încuviințarea executării garanției, prin vânzarea bunului dat în gaj, este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul creditorului.

Ca atare, în conformitate cu art. 651 alin. (1) teza finală, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei sectorului 6 București, ca instanță în raza căreia se află sediul societății creditoare.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2184 din 28 mai 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A. privind creditoarea B. S.R.L. și pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Tecuci. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă a reținut că în speță nu are relevanță asupra stabilirii competenței împrejurarea că cererea de încuviințare a executării silite în cazul dedus judecății ar urma o procedură specială apreciată de către instanță ca fiind aplicabilă în speță, în condițiile în care partea nu a solicitat-o.

Prin urmare, față de principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de temeiul de drept pe care petentul l-a indicat, iar nu în funcție de temeiul de drept pe care instanța îl consideră aplicabil în speță.

Astfel, în prezenta cauză cererea de executare silită a fost depusă la organul de executare silită la data de 14 aprilie 2020, dată la care debitorul C. avea domiciliul în comuna Matca, astfel încât, față de dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Tecuci.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită a fost generat de ipotezele reglementate de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o instanței de executare având în vedere situația particulară a speței.

Prin cererea de executare silită, înregistrată la data de 14 aprilie 2020 la Biroul Executorului Judecătoresc A., creditoarea B. S.R.L. a solicitat începerea procedurilor de executare silită, prin toate formele de executare silită, conform dispozițiilor C. proc. civ., împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de gaj nr. x/01 din 02 decembrie 2019.

Potrivit art. 2432 din C. civ., creditorul ipotecar are dreptul de a-și realiza creanța sa în temeiul unui titlu executoriu constând într-un contract de ipotecă mobiliară, fie potrivit procedurii prevăzute de art. 2435-2477 din C. civ., fie în condițiile C. proc. civ., la alegerea sa.

Art. 666 alin. (4) din C. proc. civ., stipulează că "Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate."

Deși coexistența unei norme generale de executare silită cu o normă specială de executare, creează de obicei un concurs de legi, cu consecința că norma specială se va aplica prioritar în situația pe care o reglementează, pot exista excepții de la această regulă, creditorul având uneori posibilitatea ca în realizarea dreptului său rezultat dintr-un titlu executoriu să aleagă între norma specială și dreptul comun.

Așa fiind, indicarea în cuprinsul cererii de executare silită a modalităților de executare solicitate de către creditor, ca element de conținut al cererii de executare silită reglementat de dispozițiile art. 664 din C. proc. civ., este o expresie a principiului disponibilității care, în limitele legii, guvernează procedura execuțională în sensul că circumscrie limitele urmăririi pentru obligațiile susceptibile de executare silită, prezentând importanță inclusiv sub aspectul verificării competenței instanței sesizate cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

Or, câtă vreme creditoarea B. S.R.L. nu a precizat că înțelege să recurgă la modalitatea specială de executare reprezentată de executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat instituită de art. 2445 alin. (1) din C. civ., executorul judecătoresc a solicitat executarea silită prin toate modalitățile prevăzute de C. proc. civ., astfel cum s-a menționat expres în cererea de executare silită .

Drept urmare, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 181

1

alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., conform cărora "Încuviințarea executarii ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat prevăzută la art. 2.445 din C. civ. este de competenta judecătoriei în a carei circumscripție își are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul", ci cea a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ce constituie dreptul comun în materie de executare silită.

Dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., prevăd că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Totodată, se are în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, respectiv 14 aprilie 2020, debitorul C. figura cu locuința în județul Galați, adresă menționată și în cuprinsul Contractului de credit nr. x din 02 decembrie 2019, Contractului de gaj nr. x din 02 decembrie 2019 și al Actului adițional nr. x-01 din 07 ianuarie 2020, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Tecuci, potrivit Hotărârii nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, publicată în Monitorul Oficial nr. 188/6 august 1993.

Raportat la considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Tecuci este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite mobiliare deduse judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2020.