ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2016 în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, intimata pârâtă A. a arătat că înțelege să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată C5 din data de 4.11.2016.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14.11.2016 Curtea de Apel București, secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C5.

Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 14.11.2016 Curtea de Apel București, secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declarat recurs recurenta A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 13.12.2016 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În temeiul acestei dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului și pe fondul cauzei admiterea cererii de recuzare.

La 20.02.2017 intimații B. și C. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat, în principal inadmisibilitatea căii de atac a recursului, având în vedere că aceasta a fost declarată mai înainte de pronunțarea și comunicarea deciziei din apel, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 03 martie 2017, recurenta A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a răspuns punctual excepției invocată și criticilor formulate pe fondul recursului.

La data de 03.04.2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 7, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 06.04.2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere cu privire la raport.

Potrivit dovezilor de la dosar recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14.11.2016 Curtea de Apel București, secția a III-a Civilă a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C5 ca nefondată.

Prezentul recurs are ca obiect încheierea sus evocată.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiții exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părți, iar cea de a doua condiție să fie declarat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii care privește fondul cauzei.

Din verificările efectuate se constată că în cadrul judecății în apel nu a fost pronunțată o hotărâre pe fondul cauzei, cauza fiind amânată și acordat termen de judecată la 23.06.2017.

Totodată, se constată că recurenta atacând cu recurs încheierea din data de 14.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a nesocotit dispozițiile art. 53 alin. (1) teza II C. proc. civ., formulând calea de atac înainte de soluționarea litigiului pe fond și comunicarea acestei hotărâri.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Astfel, se constată că recurenta, atacând cu recurs încheierea din data de 14.11.2016 pronunțată în soluționarea cererii de recuzare, anterior soluționării pe fond a litigiului, a nesocotit dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel încât recursul este inadmisibil, urmând să fie respins în consecință.

Constatând culpa recurentei în declanșarea litigiului de față, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cerere intimaților și să dispună obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate și justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Obligă recurenta A. la plata sumei de 5.433,66 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților reclamanți C. și B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.