ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1826/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub numărul x/2014, revizuenta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. a formulat, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 5400 din 25.09.2000 pronunțată de către Tribunalul București, secția Comercială în dosarul nr. x/2000, solicitând schimbarea, în tot, a sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4212 din 20.07.2015, Tribunalul București a respins excepția tardivității, a admis cererea de revizuire, a schimbat în tot sentința civilă nr. 5400/25.09.2000 pronunțată de Tribunalul București, secția Comercială în dosarul nr. x/2000 în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Biroul de Turism pentru Tineret S.A., ca neîntemeiată, fiind obligată intimata la plata către revizuentă a sumei de 629,45 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata-reclamantă B. S.R.L. (fostă A. SRL), care a solicitat schimbarea, în tot, a sentinței, în sensul respingerii cererii de revizuire, în principal ca tardiv formulată, în subsidiar ca inadmisibilă, într-un al doilea subsidiar, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele de apel invocate, Curtea a reținut următoarele:

În ce privește termenul în care a fost formulată cererea de revizuire, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 324 pct. 3 C. proc. civ. 1865 în sensul că termenul de revizuire de o lună se socotește din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea care a declarat fals înscrisul.

În cauză, cererea de revizuire se întemeiază pe caracterul fals al înscrisului "Contract de asociere în participațiune nr. 121 din 07.06.1999" declarat prin sentința penală nr. 2076 din 09.10.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180 din 27.06.2014 a Tribunalului București, secția I Penală.

Așadar, la aceste hotărâri trebuie raportată aplicarea art. 324 pct. 3 C. proc. civ.

Textul de lege nu indică dacă hotărârea judecătorească de declarare a falsului trebuie să fie definitivă sau nu, dar acest aspect poate fi dedus din natura juridică a revizuirii. Astfel, întrucât revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce vizează hotărâri judecătorești rămase definitive, stabilitatea raporturilor juridice impune ca motivul de revizuire să nu fie doar provizoriu. Or, o hotărâre fără caracter definitiv nu întrunește această cerință pentru a reprezenta un temei de revizuire. Mai trebuie avut în vedere că textul se aplică atât în privința hotărârilor date în materie civilă, cât și acelora date în materie penală. Or, spre deosebire de hotărârea civilă, hotărârea penală nu produce efecte decât atunci când este definitivă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen.. Or, anularea unui înscris ca fals, ce privește latura civilă a hotărârii, reprezintă un efect al acesteia și, ca atare, intervine doar la momentul când a rămas definitivă. Nu are relevanță că a fost apelată doar latura penală a hotărârii penale, căci latura civilă este dependentă de modul de soluționare a laturii penale.

În consecință, din perspectiva art. 324 pct. 3 C. proc. civ., interesează momentul când revizuenta a luat cunoștință de hotărârea penală definitivă de declarare a falsului.

Astfel, revizuenta a luat cunoștință, parțial, de decizia penală pronunțată de Tribunalul București, prin comunicarea dispozitivului acesteia la data de 03.07.2014.

Apelanta nu făcut dovada că aceasta ar fi luat cunoștință de rămânerea definitivă a hotărârii anterior acestei date.

Raportat la acest moment, la termenul de o lună stabilit de lege și la dispozițiile art. 101 alin. (3) și (5) și 104 C. proc. civ., cererea de revizuire depusă la oficiul poștal la data de 04.08.2014 este formulată în termen.

În consecință, în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității, criticile din apel fiind nefondate în această privință.

Pe fondul revizuirii, apelanta-intimată a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 322 pct. 4 C. proc. civ. pentru admiterea revizuirii, în sensul că hotărârea nu a fost pronunțată în temeiul unui înscris declarat ca fals.

Din observarea conținutului hotărârii penale invocate rezultă că instanța a declarat false prevederile art. 1 din Decizia Consiliului de Administrație a C. nr. 12 din 31.05.1999 și art. 18 din Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor C. din 27.06.1999, prin care s-a aprobat inclusiv încheierea contractului de asociere în participațiune dintre părțile în cauză.

Ca și consecință directă a falsurilor constatate, instanța a dispus și anularea contractului de asociere în participațiune încheiat între părțile din prezenta cauză.

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. revizuirea unei hotărâi rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cerere (…) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. Textul de lege instituie, așadar, două condiții de admisibilitate pentru cererea de revizuire, și anume: existența unei hotărâri definitive care evocă fondul și faptul că respectiva hotărâre a fost pronunțată în temeiul unui înscris declarat ulterior ca a fi fals.

În acord cu tribunalul, Curtea a constatat că prima condiție de admisibilitate este îndeplinită în cauza de față, sentința civilă atacată este o hotărâre definitivă și irevocabilă.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, se reține că prin "înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății" se înțelege nu doar înscrisul reținut ca atare odată cu stabilirea săvârșirii unei infracțiuni, ci și înscrisul al cărui conținut nu este real, chiar dacă prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune. De asemenea, pentru a fi îndeplinită această condiție se impune ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru pronunțarea hotărârii, adică în lipsa respectivului document soluția instanței să fi fost alta.

Contractul de asociere în participațiune încheiat între apelantă și intimată nu a fost declarat fals de către instanța penală, dar reprezintă consecința directă a falsului constatat cu privire la actele interne ale C. S.A., reprezentând în mod evident o situație juridică ce nu corespunde realității.

În ce privește noțiunea de înscris fals în materia revizuirii, nu are relevanță dacă acesta este sau nu rezultatul săvârșirii unei infracțiuni, fiind suficient să se constate operațiunea de alterare a realității.

Or, această alterare a realității rezultă din hotărârea penală pronunțată, respectiv falsificarea procesului-verbal al adunării generale a acționarilor intimatei, prin crearea aparenței nereale că s-a aprobat încheierea contractului.

Caracterul fals al contractului semnat de părți nu este condiționat de buna sau reaua credință a acestora, neavând relevanță criticile apelantei în acest sens. În condițiile în care hotărârea penală se bucură de putere de lucru judecat, constatările acesteia în privința nulității contractului încheiat între părți se opune analizării unor astfel de susțineri în prezenta cauză.

În ce privește caracterul determinant al înscrisului, raportat la cauza acțiunii soluționate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv dispozițiile art. 12 alin. (1) din legea 133/1999, Curtea apreciază că acesta este determinant în cauză. Astfel, aplicarea acestora presupunea existența unui contract de asociere în participațiune valabil încheiat cu C..

În concluzie, Curtea a apreciat că este îndeplinită și cea de-a doua condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, astfel că soluțiile de admitere a cererii de revizuire și de rejudecare a cauzei pe fond sunt corecte.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999 "Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome, în următoarele condiții: a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locație de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune, încheiate cu societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și cu regiile autonome, la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi vândute, la solicitarea deținătorului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după deducerea investițiilor efectuate în activ de către chiriaș".

Condiția impusă de legea specială pentru vânzarea activelor este ca solicitantul să utilizeze activele în baza unui contractul de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere în participațiune, or, în cauza de față, raportat la cele reținute, apelanta nu poate fi considerată titulara unui asemenea contract, motiv pentru cererea sa este neîntemeiată.

În consecință, soluția de schimbare a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată este legală și temeinică.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 111A din 23 ianuarie 2017 a respins apelul formulat de apelanta S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.) împotriva sentinței civile nr. 4212 din 20.07.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET S.A., ca nefondat; a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 12.965,68 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel și în subsidiar modificarea deciziei atacată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței de fond și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de C..

Înalta Curte a luat în examinare excepția lipsei dovezii privind calitatea de reprezentant și a reținut următoarele:

Cererea de recurs a fost formulată în nume propriu de către B. S.R.L. fostă S.C. A. S.R.L., fiind semnată de către Societatea civilă de avocați E., potrivit împuternicirii avocațiale emisă la 24 septembrie 2017 depusă la dosarul cauzei la dosar recurs

La termenul de judecată de la 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu prilejul concluziilor orale formulate cu privire la fondul cauzei, recurenta B. S.R.L. a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată solicitate de către apărătorul părții.

Înalta Curte, față de documentele justificative depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea cheltuielilor de judecată, a constatat că acestea provin de la societatea B. S.R.L., societate care și-a schimbat denumirea, sediul și reprezentanții, anterior momentului formulării prezentei căi de atac. De asemenea, a constatat că din documentele depuse la dosar reiese că, împuternicirea avocațială, emisă în septembrie 2017 provine tot de la B. S.R.L. cu toate că această societate și-a schimbat denumirea din luna august 2016, iar contractul de asistență juridică, cât și factura reprezentând onorariul avocațial provin de la doamna F., care nu mai reprezintă societatea actuală, noul asociat unic și administrator fiind G..

Față de această situație, apărătorul intimatei a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului recurentei, având în vedere mandatul acordat de F., persoană care nu mai legitimează societatea în prezent și nici la data declarării recursului.

Față de această situație, Înalta Curte, la termenul de judecată de la 5 octombrie 2017, față de excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a societății S.C. D. S.R.L. (fostă B. SRL) invocată de apărătorul intimatei, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să facă dovada calității de reprezentant, în baza art. 161 alin. (1) C. proc. civ. a repus cauza pe rol și a pus în vedere reprezentantului recurentei S.C. D. S.R.L. să depună la dosarul cauzei, până la termenul acordat dovezi privind calitatea de reprezentant a S.C. D. S.R.L. emanând de la reprezentanții legali actuali ai societății.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. exercițiul dreptului de chemare în judecată se realizează printr-o procură specială care trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.

În cauza de față se constată că exercițiul dreptului de chemare în judecată a fost exercitat de către societate, prin reprezentantul său F. de către avocatul ales din cadrul Societății civilă de avocați E., care a semnat cererea de recurs.

Cum până la această dată, societatea-recurentă S.C. D. S.R.L. D. S.R.L. (fostă B. SRL) nu a complinit cererea de recurs, posibilitate prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., până la termenul acordat, în sensul de a depune dovezi privind calitatea de reprezentant emanând de la reprezentanții legali actuali ai societății, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 161 (2) C. proc. civ. și să anuleze cererea privind recursul declarat.

Constatând culpa procesuală a recurentei S.C. D. S.R.L. în declanșarea litigiului de față, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează să oblige partea la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea intimatei BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET S.A., astfel cum au fost solicitate și justificate, potrivit înscrisului existent la filele x recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. D. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei civile nr. 111 A din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta S.C. D. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) la plata sumei de 5.454,51 reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET S.A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.