ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 06.08.2014, sub Dosar nr. x/2014, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. S.A. (fost Birou de Turism și Tranzacții SA), în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, solicitându-se revizuirea Sentinței civile nr. 13.306 din 03.10.2000 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosar nr. x/2000 în sensul schimbării în tot a acestei hotărâri cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată ca neîntemeiată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2.745 de la 24.03.2016 pronunțată de Judecătoria Brașov a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. SA în contradictoriu cu intimata SC B. SRL A fost schimbată în tot Sentința civilă nr. 13.306 din 03.10.2010 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosar nr. x/2000 în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâtul A. SA (fost SC C. SA București). A fost obligat intimatul SC B. SRL să plătească revizuentului A. SA suma de 7.100 RON cu titlul de cheltuieli de judecată din care 100 RON taxă judiciară de timbru și 7.000 RON onorariu avocat, redus de instanță în condițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel A. SA și SC B. SRL.

Prin Decizia civilă nr. 1.087/A din 26 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de apelanta B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2.745 din 24.03.2016 și a încheierii din data de 04.12.2014 pronunțate de Judecătoria Brașov, care au fost anulate. A fost admis apelul declarat de apelanta A. SA împotriva Sentinței civile nr. 2.745 din 24.03.2016 a Judecătoriei Brașov. A fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe. A fost admis apelul declarat de apelanta A. SA în dosarul conex nr. x/2014 împotriva Sentinței civile nr. 9.749 din 06.10.2016 a Judecătoriei Brașov, care a fost anulată. A fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-revizuentă A. SA care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din 17.01.2018, Înalta Curte a luat în discuție excepția necompetenței materiale a instanței și a reținut următoarele:

Litigiul de față este pornit după intrarea în vigoare la noului C. proc. civ., motiv pentru care se supune regulilor acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) noul C. proc. civ., coroborat cu art. 130 alin. (2) din același cod, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, necompetența materială și teritorială de ordine publică putând fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (4) noul C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, nefiind singura instanță de recurs, așa cum reiese din prevederea expresă a art. 498 din C. proc. civ.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de D. în Dosarul nr. x/2014 și de E. și F. în Dosarul nr. x/2013 ale Curții de Apel Brașov, secția civilă, constatându-se că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Decizia Curții Constituționale a României nu este aplicabilă în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 146 alin. (4) din Constituție:

"Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", în cauză, decizia recurată fiind pronunțată la data de 26.05. 2017.

Astfel, în considerarea normelor legale evocate și în raport cu faptul că decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (4) din C. proc. civ. în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă material să soluționeze cauza, motiv pentru care va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-revizuentă A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1087/A din 26 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-revizuentă A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1.087/A din 26 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2018.

GGC - ED