ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 614/2017

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, reclamanta A. S.R.L. Galați în contradictoriu cu B. S.A., Compania Națională de Investiții S.A. și S.C. C. S.R.L. a solicitat instanței să dispună admiterea administrării probei cu expertiza tehnică în vederea asigurării acestei probe într-un viitor litigiu, motivat de faptul că această probă va fi dificil de administrat în viitor. Scopul probei ce urmează a se asigura fiind acela de a demonstra situația de fapt existentă la data ivirii litigiului între părți, cu obiectivele următoarele: 1. Constatarea stadiului lucrărilor la data de 6 octombrie 2016 (conform adresei nr. x din 6 octombrie 2016 - lucrări finalizate) 2. Identificarea lucrărilor degradate ca urmare a evenimentelor meteorologice (fizic și valoric) 3. Stabilirea prejudiciului total suferit de executantul A. S.R.L.

ca urmare a neavizării dosarului de daună de către Asigurător și obligarea acestuia la plata integrală a daunelor (contravaloare remediere lucrări degradate + cost prelungire valabilitate poliță de asigurare, cost prelungire garanție de bună - execuție, cost nedeblocare garanție de bună-execuție, actualizate la zi). În drept, s-au invocat prevederile art. 359 și următoarele din C. proc. civ. și H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. 2. Prin sentința civilă nr. 1114 din 20 decembrie 2016 a fost admisă excepția de necompetență a Judecătoriei Liești și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 București.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență regula generală de drept comun în materia competenței instituită de art. 107 C. proc. civ. raportat la punctul 19 alin. (2) din Contractul de asigurare Polița nr. G03-0000150, prin care s-a stabilit o competență de soluționare în favoarea instanțelor judecătorești competente de pe raza Municipiului București, în cazul nerezolvării pe cale amiabilă a vreunui diferend cu privire la îndreptarea sau aplicarea prevederilor din poliță. 3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 2 București, sub nr. x/2017. Prin sentința civilă nr. 988 din 1 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorul 2 București a fost admisă excepția de necompetență teritorială exclusivă invocată de instanță din oficiu cu privire la cererea având ca obiect asigurare de dovezi.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului spre soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență incidența art. 360 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., stabilind că Judecătoria Liești este competentă să soluționeze cererea de asigurare de dovezi, această instanță fiind învestită și cu soluționarea fondului litigiului, aspect ce primează atât față de competența teritorială de drept comun, cât și față de teza I a normei enunțate. 4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc că cererea de asigurare a dovezilor se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în primă instanță. Competența soluționării cererii de asigurare a dovezilor diferă după cum cererea se formulează anterior sau în cursul unei judecăți.

Astfel, în prima situație, aceea în care cererea se formulează înainte de existența unei judecăți pe fond, competența de soluționare revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află martorul sau obiectul constatării. În cea de a doua situație, în care cererea se formulează pe parcursul unei judecăți pe fondul cauzei, competența de soluționare revine instanței care judecă procesul în primă instanță, operând o prorogare legală a competenței instanței care judecă litigiul principal și asupra cererii incidentale. Cum în cauză cererea de asigurare de dovezi a fost promovată pe cale principală, iar la data pronunțării primei hotărâri judecătorești de declinare, 20 decembrie 2016, nu exista înregistrat pe rolul instanțelor un litigiu legat de executarea contractului rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea petentei A. S.R.L.

Galați este Judecătoria Liești, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se află obiectul constatării, conform art. 360 (1) C. proc. civ. De altfel, ulterior înregistrării cererii pentru asigurarea de dovezi, pe rolul Judecătoriei Liești a fost înregistrat la data de 21 decembrie 2016, sub nr. x/2016, procesul vizând fondul litigiului, aflat în curs de soluționare. Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2017.