ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2017

Decizia nr. 800/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de asigurare dovezi, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 septembrie 2016, reclamanta A. prin B., în calitate de lider al asocierii, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții, prin numirea unui expert.

Prin Sentința civilă nr. 5.933 din 24 octombrie 2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora procesele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează, în primă instanță, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

În cauză, autoritatea contractantă este Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., astfel că, potrivit art. 359 C. proc. civ., competentă să judece cauza în fond este tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Prin Sentința civilă nr. 265 din 18 ianuarie 2017, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă, și a declinat competența de soluționare a cererii de asigurare dovezi în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Cluj a reținut că dosarul având ca obiect cerere de asigurare dovezi a fost promovat incidental, ulterior sesizării instanței de fond, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cu Dosarul nr. x/3/2016, având ca obiect cererea reclamantei de obligare a pârâtelor CNADNR și DRDP C. la aprobarea fără obiecțiuni a Recepției finale a lucrărilor pentru obiectivul de investiții, cu plata de daune-interese până la data executării obligației legale.

A mai constatat Tribunalul Cluj că, în Dosarul nr. x/3/2016, Tribunalul București, prin Încheierea de ședință din 8 decembrie 2016, a respins excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în baza art. 133 și 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantei B. în calitate de lider al Asocierii A. de asigurare dovezi, prin care a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a învestit Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și cu acțiune având ca obiect obligarea acelorași pârâte, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., la aprobarea fără obiecțiuni a Recepției finale a lucrărilor pentru obiectivul de investiții, cu obligarea la plata de daune-interese până la executarea obligației legale, acțiune ce face obiectul Dosarului nr. x/3/2016.

În dosarul menționat, prin Încheierea din 8 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței, apreciind că Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. este doar un mandatar al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, autoritate care a încheiat contractele. Prin aceeași încheiere de ședință, Tribunalul a încuviințat reclamantei proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 360 alin. (1) C. proc. civ., cererea de asigurare dovezi se va îndrepta, în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în primă instanță.

Prin urmare, în raport cu faptul că, în primă instanță, cauza se judecă de Tribunalul București, secția a II-a, cererea reclamantei de asigurare dovezi urmează a fi soluționată de aceeași instanță.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. în calitate de lider al Asocierii A. în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2017.

Procesat de GGC - ED