ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 446/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 27.05.2014 și precizată la data de 16.06.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare privind linia de brichetat x, compusă din: sortator de resturi x, transportator melcat de încărcare, uscător x, centrală termică C3, buncăr de alimentare, transportator de descărcare, mașină de brichetat x, instalație de încărcat în saci și cântărire, buncăr stocător mecanizat 3mc, moară cu ciocănele x și tocător de paie balotate x, vândută reclamantei și livrată acesteia la data de 30.07.2013 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să se prezinte să își ridice utilajul menționat și să îi restituie reclamantei suma de 538.538,77 RON (compusă din preț achitat în sumă de 485.475 RON și dobânda legală de la data plăților până la data introducerii acțiunii, în sumă de 53.067,77 RON), precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 190.052 RON cu titlu de prejudiciu material suferit de reclamantă, ce reprezintă parte din prețul ansamblului linie de brichetat achiziționat de reclamantă de la S.C. C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 426/C din 10 iunie 2015 Tribunalul Brașov, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă prin decizia civilă nr. 943/Ap din 28 iunie 2016 a admis în parte apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 426/C/2015 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.12.2011, având ca obiect utilajele menționate în contract la pct. 2 "Obiectul contractului" încheiat între reclamantă și pârâtă.

S-a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractului nr. x/19.12.2011, prin restituirea prestațiilor, după cum urmează:

Reclamanta a fost obligată să restituie, la sediul său, utilajele care au făcut obiect al contractului, descrise în contract la pct. 2 "Obiectul contractului", pe cheltuiala pârâtei.

Pârâta a fost obligată, pe cheltuiala sa, să restituie prețul primit, în contul bancar al reclamantei, în cuantum de 485.475 RON și să plătească reclamantei dobânda legală, calculată la suma de 485.475 RON, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 24.10.2013 și până la data plății efective.

S-a păstrat restul dispozițiilor din sentință. A fost respins restul pretențiilor din apel privind calculul dobânzii legale și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 42.432 RON cheltuieli de judecată în toate instanțele.

Împotriva deciziei civile nr. 943/Ap din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepția inadmisibilității raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și a nulității recursului raportat la dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 ianuarie 2017, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea părților a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 25 ianuarie 2017.

Recurenta - pârâtă S.C.B. S.R.L. a depus punct de vedere privind raportul, susținând, în esență, că recursul este admisibil.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare privind linia de brichetat MB9 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să se prezinte să își ridice utilajul menționat și să îi restituie reclamantei suma de 538.538,77 RON, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 190.052 RON cu titlu de prejudiciu material suferit de reclamantă, ce reprezintă parte din prețul ansamblului linie de brichetat achiziționat de reclamantă de la S.C. C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Dispozițiile art. 101 alin. (1) prevăd că:

"În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că: "Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept."

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât potrivit art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 19 decembrie 2011, valoarea totală a contractului în prezentul litigiu este de 97.400 Euro (120.776 Euro cu TVA), (echivalent a 530.810,52 RON la un curs de 4,395 RON, din data de 27.05.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată), se află sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În speță, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 943/Ap din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 martie 2017.