ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2020

HOTĂRÂRE

12.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecații, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/22.11.2018, declinată în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 283/08.04.2019, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2018, declinată în favoarea secției I Civilă, unui complet competent în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 295/26.06.2019, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, și ulterior disjunsă în ședința publică din data 27 septembrie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și președintele acesteia, domnul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la recalcularea salariilor acestuia prin raportare la valoarea de referință sectorială de 484,18 RON și acordarea diferențelor astfel rezultate, începând cu data numirii în funcție, 07.12.2016, până la data punerii în executare a sentinței definitive ce se va pronunța în prezenta cauză, actualizate cu indicele de inflație și rata dobânzii legale, obligarea în solidar a pârâților la plata despăgubirilor constând în bursa și cheltuielile de școlarizare pe care ar trebui să le returneze Școlii Naționale de Grefieri în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata concediului de odihnă aferent celor 6 luni petrecute în cadrul SNG., conform art. 26 din Legea 567/2004, obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 17 martie 2017-24 iulie 2017.

Prin sentința civilă nr. 1373 din 11 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut că prezenta acțiune este formulată de reclamantul A. - fost grefier al Curții de Apel Alba Iulia, împotriva pârâților Curtea de Apel Alba Iulia și președintele acesteia, domnul B..

Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) din Noul C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării instanței, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, dispoziții care se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor în conformitate cu dispozițiile aliniatului 3 al aceluiași articol, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Dispozițiile legale menționate mai sus au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 290/2018, constatând că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. S-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. ar fi constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, reținând în considerentele acesteia că aceste dispoziții legale încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Astfel, s-a constatat că dispozițiile art. 127 din Noul C. proc. civ. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea părților, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței.

S-a menționat și faptul că potrivit dispozițiile art. 116 din Noul C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În data de 26 august 2019, reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat declinarea cauzei către Tribunalul Brașov sau Tribunalul Bihor.

Față de considerentele expuse, Tribunalul, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, în baza art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., a admis excepția privind necompetența teritorială și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Președintele Curții de Apel Alba Iulia-B., în favoarea Tribunalului Brașov.

Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 999/Mas din 12 februarie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că Tribunalul Caraș -Severin este instanța în favoarea căreia pricina s-a declinat în baza art. 127 C. proc. civ.. În urma aprecierii asupra competenței funcționale, unele petite au fost disjunse și declinate secției de contencios administrativ, astfel că nu se poate verifica din nou competența instanței conform art. 127 C. proc. civ., decât în situația în care instanța ar fi fost sesizată eronat, nefiind în raza unei curți învecinate sau excepția ar fi fost invocată după momentul procesual limită prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, Tribunalul Caraș Severin se află în raza unei curți de apel învecinate celei inițiale, condițiile art. 127 C. proc. civ. au fost respectate, astfel că instanța a apreciat că nu se impunea declinarea pricinii către o altă instanță din raza altei curți învecinate, respectiv Tribunalul Brașov.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță tribunalului. Aceasta a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/22.11.2018.

Obiectul dosarului nou format, nr. x/2019, urmare a disjungerii dispuse de Tribunalul Caraș-Severin, la termenul de la 27 septembrie 2019, îl reprezintă obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la recalcularea salariilor reclamantului A. prin raportare la valoarea de referință sectorială de 484,18 RON și acordarea diferențelor astfel rezultate, începând cu data numirii în funcție, 7.12.2016, până la data punerii în executare a sentinței definitive ce se va pronunța în prezenta cauză, actualizate cu indicele de inflație și rata dobânzii legale, obligarea în solidar a pârâților Curtea de Apel Alba Iulia și președintele acesteia, domnul B. la plata despăgubirilor constând în bursa și cheltuielile de școlarizare pe care ar trebui să le returneze Școlii Naționale de Grefieri în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata concediului de odihnă aferent celor 6 luni petrecute în cadrul SNG, conform art. 26 din Legea nr. 567/2004 și obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 17 martie 2017-24 iulie 2017.

Art. 127 C. proc. civ., forma în vigoare la data promovării acțiunii (22 noiembrie 2018), reglementează un caz de competență facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate, tribunalul reține că reclamantul putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârâți a Curții de Apel Alba Iulia și a judecătorului B..

Reclamantul a sesizat inițial Tribunalul Hunedoara, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, care prin sentința civilă nr. 283/08.04.2019 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, în considerarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., având în vedere formularea acțiunii împotriva unui judecător, respectiv pârâtul B., președintele Curții de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, condițiile art. 127 C. proc. civ. au fost respectate, având în vedere că Tribunalul Caraș-Severin se află în raza unei curți de apel învecinate celei inițiale.

Astfel, chiar dacă în urma aprecierii asupra competenței funcționale, unele petite au fost disjunse și declinate secției de contencios administrativ, Tribunalul Caraș-Severin nu putea verifica din nou competența instanței conform dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. și nu se impunea declinarea pricinii către o altă instanță din raza altei curți învecinate, respectiv Tribunalul Brașov.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește că Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.