Decizia nr. 218/2017 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1165/2015 a Tribunalului Ilfov

Prin sentința civilă nr. 1165 din 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă a fost infirmat planul de reorganizare propus de practicianul de insolvență, constatând imposibilitatea de realizare a planului și faptul că activitatea nu poate fi redresată pe baza acestui plan de reorganizare judiciară lipsit de soluții viabile din punct de vedere economic. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 145 alin. (1) pct. a) lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului S.C. A. S.R.L., iar în temeiul art. 145 alin. (2) din aceeași lege a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului și a dispus dizolvarea societății debitoarei, fiind numit lichidator judiciar provizoriu B., prin practician coordonator.

Împotriva acestei sentințe, debitoarea S.C. A. S.R.L. a declarat apel, în cadrul căruia a solicitat suspendarea sentinței civile nr. 1165 din 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 450 C. proc. civ. coroborat cu art. 43 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 85/2014. Prin decizia civilă nr. 1845 din 10 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul debitoarei S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C. declarat împotriva sentinței civile nr. 1165 din 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, iar această sentință a fost schimbată, în sensul că a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei S.C. A. S.R.L..

Prin încheierea nr. 15 din 26 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă cererea de restituire a cauțiunii formulată de petenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C.. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că cererea petentei este întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 1064 C. proc. civ., dat fiind faptul că, după admiterea cererii de suspendare a executării formulată de apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C. împotriva sentinței civile nr. 1165 din 9 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, apelul formulat în cauză a fost admis prin decizia nr. 1845 din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, iar sentința atacată a fost schimbată în tot, astfel că suspendarea executării unei sentințe ulterior desființate nu a produs niciun prejudiciu intimaților.

Împotriva încheierii nr. 15 din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București - în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii civile atacate, în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, aceasta neavând nicio calitate procesuală în prezenta cauză. Recurenta a mai arătat că suma de 1.000 RON a fost achitată la D. - Unitatea Voluntari cu recipisa nr. x din 1 octombrie 2015, iar recuperarea cauțiunii depuse în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București se poate obține în condițiile legii printr-o hotărâre judecătorească, fără citarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, aceasta nemaiavând nicio calitate în această fază procesuală. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat modificarea sentinței de fond și respingerea acțiunii contestatoarei față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive.

Prin încheierea din camera de consiliu din 18 octombrie 2016, a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din data de 14 februarie 2017, completul de filtru a luat în examinare recursul, iar în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul va fi anulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs". Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea încheierii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. În speță, recursul are ca obiect o încheiere prin care s-a dispus restituirea unei cauțiuni, în baza dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ. Procedura de restituire a cauțiunii este o procedură necontencioasă, citarea părților litigante fiind dispusă pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de restituire a cauțiunii prevăzute de art. 1064 C. proc. civ. În această procedură nu se stabilesc drepturi potrivnice între părțile din litigiu, obligația de restituire fiind stabilită în sarcina depozitarului cauțiunii, la cererea deponentului. În acord cu aceste aspecte, criticile recurentei aduse încheierii nr. 15 din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă sunt lipsite de substanță, cu atât mai mult cu cât problema calității procesuale este statuată prin norme cu caracter procesual. Prin urmare, având în vedere că motivele de recurs invocate de către recurentă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., iar în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) același cod, va anula recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov.