ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2017

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este și recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală față de debitoarea S.C. A. S.A. (fostă S.C. B. S.A.), iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat practicianul în insolvență C., cu atribuțiile prevăzute de art. 58 din legea insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 2060 din 22.03.2016, Tribunalul București, secția a VII-a civilă în temeiul art. 92 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a aprobat concluziile raportului administratorului judiciar.

În temeiul art. 92 alin. (5), raportat la art. 145 alin. (1) pct. D din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului S.C. A. S.A. (fostă S.C. B. S.A.), cu sediul ales în București.

În temeiul art. 145 alin. (2) Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului și s-a dispus dizolvarea societății debitoare.

S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar.

S-a pus în vedere debitorului că este obligat să depună în 10 zile de la pronunțarea hotărârii, la dosarul cauzei, actele și informațiile prevăzute la art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În cazul în care debitorul nu va depune actele și informațiile arătate devin aplicabile dispozițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

A fost numit în calitate de lichidator judiciar pe D. care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 85/2014, cu o remunerație de 2.000 RON/lunar, exclusiv TVA, din averea debitoarei.

În temeiul art. 147 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, s-a dispus ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condițiile art. 99 alin. (1) din aceiași lege, privind intrarea debitorului în procedura falimentului prin procedura simplificată, ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, menționată la art. 145 alin. (2) lit. e), solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării, cereri de admitere a creanțelor însoțite de documente justificative, precum și debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori registrului asociațiilor și fundațiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii.

S-a pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990, republicată și s-a dispus îndeplinirea formalităților privind menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai săi.

S-a dispus plata către administratorul judiciar a sumei de 25.000 RON, exclusiv TVA, reprezentând remunerație, din averea debitoarei.

S-a pus în vedere lichidatorului judiciar să depună lunar la dosar raportul prevăzut de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

S-a fixat termen pentru continuarea procedurii la 24.05.2016.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantele S.C. A. S.A. - prin administrator special E. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă au fost admise apelurile declarate de apelantele S.C. A. S.A. - prin administrator special E. și C., împotriva sentinței civile nr. 2060 din 22.03.2016, Tribunalul București, secția a VII-a civilă, pe care a anulat-o în parte și a trimis cauza judecătorului sindic în vederea confirmării practicianului C., în calitate de lichidator judiciar.

Împotriva deciziei civile nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - în reprezentarea Administrației sector 3, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin întâmpinarea transmisă prin poștă la data de 12 ianuarie 2017, C., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A. a solicitat instanței, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, în considerarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În acest sens, a atașat încheierea nr. 78/A din 15 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, în sensul menționării că decizia pronunțată este definitivă, iar nu cu recurs, cum din eroare s-a menționat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - în reprezentarea Administrației Sector 3 a transmis la dosar punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, susținând că, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., decizia pronunțată de curtea de apel este supusă recursului.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție în privința căreia, fiind luată în examinare cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În accepțiunea conferită de legiuitor, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, …, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON, inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în vigoare la data introducerii acțiunii (29.09.2015), s-a stabilit că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusive. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, …;.".

În speță, recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - în reprezentarea Administrației sector 3 a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Astfel, obiectul dosarului de față îl constituie cererea de deschidere a procedurii de faliment a debitoarei S.C. A. S.A. (fostă S.C. B. SA), în baza dispozițiilor din Legea nr. 85/2014.

Or, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "(4) Hotărârile … judecătorului- sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți.".

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Așa fiind, față de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile, cererea fiind formulată la data de 29.09.2015, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, coroborat cu art. 169 alin. (1) din aceeași lege.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Se reține, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară".

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că: "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară"- cazul în speță.

Prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a optat pentru înlocuirea căii de atac a recursului cu calea de atac a apelului, și nu pentru menținerea acestuia.

Prin urmare, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE București-în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 împotriva deciziei civile nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.