ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 177/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 21.07.2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., prin D., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x/16.01.2008, înlăturarea lor și restituirea sumelor încasate necuvenit și nejustificat, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, respectiv de la pct. 4.4. - creditorul va avea dreptul, fără a fi însă obligat în nici un fel să revizuiască nivelul dobânzii, după primul an de la prima utilizare a creditului în funcție de indicele de referință LIBOR 6 M + 4,00% p.a., acesta având obligația de a înștiința împrumutatul asupra noilor nivele de dobândă prin afișare la sediile mandatarului creditorului D. S.A. sau pe site-ul D., la momentul intrării în vigoare; pct. 4.5. - pentru plata cu întârziere a oricăror sume, ce decurg din contract împrumutatul se obligă să plătească dobânda majorată creditorului, în cuantum de 10% p.a. peste dobânda curentă stabilită prin contract; cap. V pct. 5.1. lit. a) comision analiză 100 RON; lit. b) comision acordare 970 CHF, reprezentând 2,00% din valoarea totală a creditului; lit. c) comision de administrare lunar 0,15% plătibil începând cu scadența a 13-a; lit. d) comision de rambursare anticipată reprezentând 4,00% aplicat la suma plătită anticipat în primii 5 ani de la data primei trageri din credit, 2,00% aplicat la suma plătită anticipat între 5 și 10 ani de la data primei trageri din credit; pct. 5.2. - creditorul va putea să revizuiască cuantumul comisioanelor pe parcursul derulării contractului în funcție de politica sa de creditare, acestea urmând a fi aduse la cunoștința împrumutatului prin modalitățile prevăzute la art. 4.4. din contract; cap. VIII pct. 8.4. clauza crossdefault: creditorul va avea dreptul să declare exigibil anticipat creditul ca fiind scadent și rambursabil imediat, împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate creditorului, fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalități; pct. 8.14. - împrumutatul/codebitorul renunță la beneficiul termenului, în consecință, CEI își rezervă dreptul de a declara scadent creditul înainte de termen în vederea recuperării datoriilor împrumutatului față de CEI, în cazul neîndeplinirii oricărei obligații a împrumutatului față de creditor, în termenele și condițiile prevăzute în contract; pct. 7.3. lit. c) din anexa 1 la contract - CEI are dreptul să încaseze prin intermediul mandatarului creditorului, din conturile împrumutatului/codebitorului/garantului, inclusiv conturile de card prezente și viitoare, fără a fi necesar acordul acestuia/acestora, toate sumele datorate în virtutea prezentului contract, cu prioritate față de alte debite ale împrumutatului, în acest sens împrumutatul autorizează creditorul să efectueze prin intermediul mandatarului creditorului, orice schimb valutar din disponibil aflat pe conturile acestuia utilizând propriile cotații, schimbul valutar se va realiza fără acordul prealabil al împrumutatului și fără ca acesta să completeze formularele necesare. Au mai solicitat reclamanții să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 4.1., 4.2., 4.3., 4.4. din actul adițional încheiat la data de 21.09.2010. Au mai solicitat, de asemenea, să se considere incidentă convertirea în RON a creditului acordat la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului, respectiv 16.01.2008, fără a se aplica alte costuri, comisioane, dobânzi, cheltuieli netransparente sau garanții suplimentare, iar în subsidiar, majorarea cu 10% maxim 20% a cursului de schimb al CHF din 16.01.2008, obligarea pârâtei la recalcularea debitului și eliberarea unui nou grafic de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 71 din 19 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x/2015, s-a dispus respingerea excepțiilor invocate de pârâta S.C. C. S.A., ca nefondate. A fost respinsă, în totalitate, acțiunea privind pe A. și B., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au promovat apel reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 786 din 06 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții-reclamanți A. și B. .

Recurenții au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin1. pct. 6 și 8 C. proc. civ. susținând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat decât pe un singur capăt de cerere și anume conversia cursului CHF la cel de la data încheierii contractului.

În continuare, recurenții au reluat susținerile din cererea de apel, au redat in extenso texte de lege din domeniul protecției consumatorilor și au făcut trimitere la jurisprudența europeană, fără a releva în mod concret nelegalitatea deciziei atacate.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere. Părțile nu au depus puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurenți.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenții au indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs au reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susținerile recurenților prezentate de aceștia drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile acelorași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenții tind să obțină o nouă verificare a susținerilor lor, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurenților nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 786 din 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 786 din 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.A. și C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.