ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 171/2020

Deliberând, asupra conflictului de competență de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D. au chemat în judecată pe pârâtele Administrația Națională "Apele Romane" și Administrația Bazinală de Apă Ialomița, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporurilor de fidelitate stabilite prin art. 56 al Contractului Colectiv de munca 2011-2014 încheiat la nivelul Administrație Naționale "Apele Române" contravaloarea indemnizației acordate in temeiul art. 59 alin. (3) cu ocazia Zilei Mondiale a Apei întru-un cuantum de 200 RON pentru anul 2015; contravaloarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți cu ocazia acestui proces generat de reținerea abuzivă, neîntemeiată a drepturilor salariale stabilite prin C. civ..M. 2011-2014 de către pârâtă.

Totodată, au solicitat ca obligarea la plata acestor sporuri, drepturi, indemnizații, până la data punerii efective în executare, să fie indexată, majorată și reactualizată.

Prin sentința civilă nr. 963 din data de 19 aprilie 2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins excepțiile lipsi calității procesual pasive, a inadmisibilității acțiunii și a tardivității introducerii acțiunii invocate de pârâta Administrația Națională Apele Române, a respins acțiunea formulată de formulată de reclamanții A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Națională "Apele Romane" și Administrația Bazinală de Apă Ialomița, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 963 din data de 19 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, au formulat apel reclamanții C., A., B., D., criticând-o pentru nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ. și art. 6 CEDO, a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale urmare a pronunțării de către Tribunalul Argeș în primă instanță a sentinței nr. 554 din 21 august 2019 în dosar nr. x/2019, prin care a fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus suspendarea executării art. II a hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu de conducere, prin care au fost repartizate inițial toate dosarele având ca obiect litigii de muncă tuturor celor 3 secții non-penale ale acestei curți de apel și, ulterior, au fost înființate complete specializate pentru soluționarea litigiilor de muncă în cadrul secției I Civilă.

Prin încheierea din data de 22 octombrie 2019 Curtea a admis excepția de necompetență funcțională invocată din oficiu și a declinat competența judecării cererii de apel în favoarea în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării art. al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. x/2019.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut că, obiectul cererii introductive îl constituie obligația pârâtelor la plata în favoarea reclamanților, personal contractual, a unor drepturi salariale, reprezentând sporuri de fidelitate, stabilite prin art. 56 din Contractul Colectiv de muncă 2011-2014, încheiat la nivelul Administrației Naționale "Apele Române" pentru perioadele 01.08.2015 - 22.02.2016, respectiv a indemnizației acordate în temeiul art. 59 alin. (3) cu ocazia Zilei Mondiale a Apei într-un cuantum de 200 de RON pentru anul 2015.

Astfel că, potrivit dispozițiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003 act., acesta constituie un litigiu de muncă, de competența de soluționare în primă instanță reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

De asemenea, Curtea a reținut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civile.

Curtea a precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esență ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secțiilor a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal au fost mutați în cadrul unei noi secții, fără să fie consultați sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilității și specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentința menționată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.

Mai întâi, Curtea a subliniat că, raportat la dispozițiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice, din oficiu, competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.

Ca urmare, Curtea a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care sus-menționatele hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nu fuseseră încă suspendate- motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.

În continuare, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, doar Colegiul de Conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având doar posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, pe baza unei componențe deja stabilită, în prealabil, de Colegiul de Conducere.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate în baza acestora, în materia litigiilor de muncă, au rămas, în prezent, fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței acestora de a soluționa astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiți au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

De altfel, concluzia ultimă este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, Curtea a menționat că apare ca fiind și logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de Colegiu, învederate.

Pentru toate considerentele învederate și potrivit dispozițiilor legale deja expuse, Curtea a considerat că excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, este întemeiată, sens în care urmează a admis-o și a declinat competența de soluționare a cererii de apel, în favoarea completelor specializate ale secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării art. al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019.

Cauza a fost repartizată aleatoriu și a primit termen de judecată la data de 21 noiembrie 2019, când, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de judecată și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Cauza a fost repartizată ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială funcțională a completului inițial investit (LM 25 A III), cu consecința declinării competenței de soluționare în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20.06.2019.

Momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenței funcționale este cel al investirii instanței respective.

Acesta întrucât, dacă instanța legal investită inițial ar trebui să se dezînvestească - în speța pendinte pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative - ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanței - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior n-ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci menținute.

De altfel, o atare modalitate de interpretare a dispozițiilor legale rezultă și din Decizia nr. 17 din data de 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din data de 16 octombrie 2018.

Chiar dacă problema de drept tranșată prin respectiva hotărâre a vizat o altă chestiune și anume dacă necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este o excepție de ordine publică sau de ordine privată, prin considerentele acesteia și care de asemenea sunt obligatorii s-a dat dezlegare și unor aspecte care interesează chestiunea în litigiu.

Astfel, s-a arătat că, un alt argument în sprijinul interpretării că este un caz de necompetență de ordine publică se întemeiază pe dispozițiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora: "În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetența și conflictele de competență se aplică prin asemănare."

A reținut instanța de unificare că, prevăzând că verificarea competenței se face de către completul de judecată de îndată, prioritar verificării cerințelor prevăzute la art. 194 - 197 din C. proc. civ., și că trimiterea dosarului completului/secției specializate competente se face fără citarea părților, legiuitorul a statuat asupra unui aspect specific excepției absolute, acela de a fi invocată din oficiu, de către instanță.

S-a mai învederat că, posibilitatea instanței de a invoca necompetența specializată anterior verificării cererii de chemare în judecată și primului termen la care părțile sunt legal citate, în condiții derogatorii de la dispozițiile art. 130 alin. (2)-(4) din C. proc. civ., fără contradictorialitate, plasează necompetența materială procesuală a secției/completului specializat în sfera unui regim juridic diferit de cel al necompetenței materiale funcționale sau procesuale "când procesul este de competența unei instanțe de alt grad" și de cel al necompetenței de ordine privată (teritorială neexclusivă).

Or, în cauza pendinte, completul inițial investit nu a uzat de aceste prevederi legale, ceea ce presupune că s-a declarat competent funcțional să soluționeze cauza, iar invocarea excepției la primul termen de judecată, deși permisă de dispozițiile legale s-a făcut prin prisma unor situații juridice ivite după sesizarea sa.

Curtea a notat că suspendarea actului administrativ reprezintă o întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentul dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în jurisprudența Curții Constituționale suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia, instanța care dispune măsura apreciind exclusiv asupra unor aspecte de fapt, fără să antameze problema legalității.

Altfel spus, până la finalizarea acțiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ acesta se bucură de prezumția de legalitate.

Raportând aceste considerații de ordin general la speța pendinte Curtea a reținut că, obiectul cauzei pendinte este reprezentat de un litigiu de muncă.

Totodată, completul care și-a declinat competența a fost investit cu calea de atac a apelului împotriva hotărârii de primă instanță la data de 04.07.2019.

Or, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22 mai 2019 - art. II - a fost aprobată propunerea Președintelui secției I Civile privind repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, în mod egal celor trei secții nonpenale începând cu data de 01.07.2019 pe o perioadă temporară, până la echilibrarea volumului de activitate sau cel mai târziu până la ocuparea posturilor vacante în cadrul secției I Civile.

Ulterior, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20 iunie 2019 - art. I - a fost aprobată propunerea aceluiași Președinte de secție de înființare de către Președintele Curții de Apel a completelor specializate în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă începând cu data de 01.07.2019.

Prin Decizia nr. 47 din data de 24 iunie 2019 Președintele Curții de Apel a dispus înființarea de complete specializate în cadrul secției I Civile, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Altfel spus, la data investirii completului LM 25A III, aceste acte emise de conducerea Curții de Apel existau și erau producătoare de efecte juridice.

În intervalul cuprins între acest moment și primul termen de judecată a intervenit sentința nr. 554/21.08.2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 și prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Numai că atare hotărâre nu este de natură să conducă la declinarea competenței funcționale, de vreme ce, așa cum s-a arătat în precedent, este ulterioară datei investirii completului și în raport de care se apreciază competența, iar sentința întrerupe efectele actelor administrative doar pentru viitor, acestea bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate.

De altfel, este de observat că, în realitate completele specializare au fost înființate prin Decizia Președintelui Curții de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.

Față de considerațiile pe larg expuse în precedent Curtea, în baza dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ. a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea completului inițial investit.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prin raportare la art. 136 alin. (4) C. proc. civ., Curtea a constatat ivit conflictul negativ de competență, sens în care, potrivit art. 134, a suspendat judecata și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie cererea formulată de reclamanții A., B., C., D. având ca obiect obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporurilor de fidelitate.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - completul inițial învestit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.