ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5187/2018

Ședința publică din data de 5 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău,inițial sub numărul x/2017, reclamanții, în număr de 149 persoane, printre care și A., B., C. și D., prin reprezentant convențional, au formulat o cerere prin care chemau în judecată Administrația Națională "Apele Române"- Administrația Bazinală de Apă Siret, cu sediul în Bacău, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, instanța să anuleze modificările unilaterale ale contractelor individuale de muncă privitor la acordarea sporurilor de fidelitate, de laborator, de tură și de inspecție, din salariile de bază, să oblige pârâta la plata sporurilor, astfel cum au fost individualizate în anexele la acțiune, în mod retroactiv, pentru perioada 01.08.2015-01.01.2016-sporul de fidelitate, 01.08.2015-19.12.2016-sporul de inspecție, 01.04.2016-19.12.2016-sporul de laborator și tură, actualizate cu indicele de inflație, precum obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Bazinale de Apă Siret, pentru capătul de cerere privind anularea Deciziilor 480/31.07.2015 și 507/06.08.2015, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acțiunii, ca nefondată.

La termenul din data de 04.04.2018, Tribunalul Bacău a dispus disjungerea cauzei pentru reclamanții din prezenta cauză, formându-se dosarul nr. x/2018, și a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței.

La termenul din data de 16.05.2018, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași, sub nr. x/2018.

La termenul din data 01.10.2018, reclamanții, prin reprezentant convențional au invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

În soluționarea excepției s-a avut în vedere dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. care stipulează că tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță tribunalului.

Conform disp.art. 269 (3) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată, că reclamanții, pentru o mai bună administrare a probatoriului și al apărărilor, au înțeles să investească Tribunalul Bacău, cu soluționarea cauzei.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență, conform dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., iar conform disp.art. 134 C. proc. civ. a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Tribunalului Iași, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți se încadrează în materia conflictelor de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (1) Codul muncii, "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii", alin. (2) "dispunând că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Așa fiind, față de dispozițiile legale arătate și în raport de obiectul cauzei întrucât reclamanții au domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Iași, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Iași și, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2018.