ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 100/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că în anul 2003 a fost evacuată din locuința proprietate personală, executarea silită vizând o persoană care nu avea datorii.

Revizuenta nu și-a întemeiat în drept cererea.

Prin Decizia nr. 1436 din 25 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca netimbrată, în raport cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ., având în vedere că revizuenta nu s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatoarea A., susținând,în esență, că nu a fost înștiințată cu privire la termenul de judecată stabilit și nu a plătit taxa de timbru, toată greșeala fiind făcută de Primăria Sector 6 București, solicitând, de asemenea, să fie citată în str. x, București.

Prin Decizia nr. 4473 din 18 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1436 din 25 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018; a fost anulată decizia contestată și s-a fixat termen pentru judecarea cererii de revizuire formulate de către aceeași parte împotriva Deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 17 ianuarie 2019.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că procedura de citare a părții efectuată pentru termenul din 25 aprilie 2018, acordat în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, este afectată de sancțiunea nulității, în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) Noul C. proc. civ. coroborat cu art. 157 alin. (1) lit. e) teza finală din același cod și, totodată, a constatat o încălcare a dreptului de acces la instanță al revizuentei, drept garantat la art. 61 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității, precum și principiul egalității armelor, se aplică și în domeniul specific al comunicării actelor de procedură părților.

În ședința publică din 17 ianuarie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, inadmisibilitatea căii de atac a revizuirii.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 839/2015.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reține că, prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalității.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Așadar, în raport cu cele arătate, atunci când hotărârile sunt date în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție nu pot face obiectul revizuirii acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins, ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerințelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă nici unei căi de atac.

În speță, se constată că prin Decizia nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Recursul reclamantei împotriva Deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Cum demersul revizuentei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în recurs în procedura de filtru, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., aceasta nu poate forma obiectul revizuirii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL