Decizia nr. 1934/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 205/2016 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul acțiunii. Prin raportul de evaluare nr. x/18.02.2015, emis de Agenția Națională de Integritate, s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara, în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută de persoana cercetată A., potrivit art. 17 alin. (6) din aceeași lege, reținându-se în esență că A. - judecător în cadrul Tribunalul Caraș-Severin - în perioada îndeplinirii funcției publice, a acumulat împreună cu familia o avere ce depășește veniturile realizate.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 205 din 21 septembrie 2016, a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis sesizarea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara; s-a constatat că pârâții A., B., au dobândit nejustificat suma de 209.974 EURO. Au fost obligați pârâții A., B., la plata în favoarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a sumei de 209.974 EURO sau echivalentul în RON, la data plății în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Recursul. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte: - Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală procedând la judecata pe fond a cauzei, în pofida lipsei de procedură, privând părțile de orice posibilitate de apărare. În acest sens, s-a arătat că pârâții nu au fost citați în Dosarul nr. x/2016, neavând cunoștință despre existența acestui proces și aflându-ne astfel în imposibilitatea de a ne exercita dreptul la apărare. Au precizat că deși la momentul sesizării comisiei domiciliul comun îl aveau în Reșița, str. x, Ap. l, Jud. Caras Severin, acest imobil a fost înstrăinat la data de 23 ianuarie 2015, iar ulterior B., a fost încarcerat în Penitenciarul din Timișoara, în vederea executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 797/06.11.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, al Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 327/A/24.03.2015, a Curții de Apel Timișoara. Au menționat prin motivele de recurs că, în Dosarul nr. x/2015 al Comisiei de cercetare a averilor, la fila x din acest dosar, a fost indicat noul domiciliu al subsemnatei (A.) iar ulterior, în notele scrise depuse la dosar a fost precizat domiciliul procesual ales din Timișoara, str. x, Se. C, jud. Timiș, însă procedura de citare s-a desfășurat la vechiul domiciliu din Reșița. Referitor la procedura de citare a pârâtului B., s-a arătat că aceasta a fost predată la locul de detenție deși la acea dată fusese eliberat, astfel cum rezultă din răspunsul Penitenciarului Timișoara din data de 16.05.2016, unde se arată că persoana în cauză "s-a eliberat din data de 03.03.2016". Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara. - În subsidiar, dacă instanța ar trece peste acest motiv de nelegalitate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, pentru ca, în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea sesizării Agenției Naționale de Integritate. Au arătat recurenții - pârâți că instanța fondului a dat dovadă de lipsă de imparțialitate, luând în considerare veniturile noastre salariale astfel cum au fost specificate în Raportul Agenției Naționale de Integritate, raport incomplet sub acest aspect, refuzând cererea noastră de a ne comunica documentația Agenției Naționale de Integritate, în condițiile în care sumele comunicate de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu privire la veniturile nete și încasate sunt mult mai mari. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488, pct. 5 și 8 din noul C. proc. civ.

Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția Națională de Integritate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică. Prin întâmpinarea depusă la fila x de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte, reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumentele de fapt relevante Prin raportul de evaluare nr. x/18.02.2015 emis de Agenția Națională de Integritate, s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara, în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută de persoana cercetată A., potrivit art. 17 alin. (6) din aceeași lege, reținându-se în esență că A. - judecător în cadrul Tribunalul Caraș-Severin - în perioada îndeplinirii funcției publice, a acumulat împreună cu familia o avere ce depășește veniturile realizate. Prin Ordonanța nr. 2 din 04.03.2016, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara, a admis sesizarea Agenției Naționale de Integritate, cu privire la persoana cercetată A., și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Timișoara, pentru controlul averii persoanei cercetate pentru suma de 209.974 euro. Constată Înalta Curte, că se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., o serie de neregularități de ordin procedural, printre care și nelegala citare a părților, cu consecința încălcării principiilor respectării dreptului la apărare, publicității, oralității și contradictorialității. În condițiile în care dispozițiile art. 14 din C. proc. civ., stabilesc cu caracter de principiu că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, iar la art. 153 din C. proc. civ., se prevede că instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel, rezultă că hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., soluția ce se impune fiind de casare și de trimitere a cauzei spre rejudecare. În acest sens, Înalta Curte, reține că, deși dovada de comunicare pentru termenul de judecată din data de 15 iunie 2016, la domiciliul din Reșița, str. x, județul Caraș Severin a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat" pentru pârâta A., iar pentru pârâtul B., dovada de comunicare la locul de deținere a fost restituită cu mențiunea - persoana privată de libertate a fost eliberată la data de 30 martie 2016 (dosar fond), instanța a constatat în mod greșit că părțile au termenul în cunoștință. Totodată, se constată că nu se poate reține nici ipoteza prevăzută de art. 172 din C. proc. civ., în condițiile în care părțile sunt pârâți și nu reclamanți în dosarul curții de apel, iar în Dosarul Comisiei pentru cercetarea averilor nr. x/2015, atât la fila x, cât și la fila x fiind declarate alte două adrese din localitatea Timișoara.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a din C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, consecința fiind cea de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare,