ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 961/2017

Deliberând, asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanta S.C. Ocolul Silvic Privat Obștea Tulnici S.R.L. prin administratorul judiciar A. Focșani s-a solicitat anularea transferurilor patrimoniale efectuate de pârâta Obștea de Moșneni Tulnici și obligarea acesteia la restituirea sumei de 930.000 RON încasată cu titlu subvenție și obligarea pârâtului B. la plata sumei de 75.000 RON ridicată fără justificare din contul societății și plata dobânzii legale de la 01.09.2011 și până la restituirea efectivă a sumelor.

Prin sentința civilă nr. 824/5.12.2014 Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L., prin administrator judiciar A. în contradictoriu cu pârâții Obștea de Moșneni Tulnici prin reprezentant B., B. și S.C. Ocolul Silvic Obștea Tulnici S.R.L. prin administrator special C..

A obligat pârâtul asociația Obștea de Moșneni Tulnici să restituie în patrimoniul reclamantei suma de 930.000 RON și dobânda legală de la 01.09.2011 și până la plata efectivă.

A obligat pe pârâtul B. să restituie în patrimoniul reclamantei suma de 75.000 RON și dobânda legală de la data de 01.09.2011 și până la plata efectivă.

Prin încheierea din 21 octombrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, conform art. 145 alin. (1) C. proc. civ. și în baza încheierii nr. 1969/1.10.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de Obștea de Moșneni Sat Tulnici și B., a dispus scoaterea cauzei înregistrate sub nr. x/2013/a2, de pe rolul Curții de Apel Galați și înaintarea acesteia către Curtea de Apel Bacău.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare, formulată de apelanta - pârâtă Obștea de Moșneni Tulnici, a cauzei privind soluționarea apelului promovat de pârâții Obștea de Moșneni Tulnici prin reprezentant B. și B. împotriva sentinței civile nr. 824 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L. prin lichidator judiciar A.. și S.C. Ocolul Silvic Obștea Tulnici S.R.L. prin administrator special C. și s-a stabilit termen la data de 19 februarie 2016, cu citarea părților.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia nr. 58/2016 din 26 februarie 2016 prin care s-a admis excepția lipsei calității de reprezentat cu privire la apelul declarat de B. și, în consecință, s-a anulat apelul și s-a respins ca nefondat apelul declarat de Obștea de Moșneni Tulnici împotriva sentinței civile nr. 824 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L. prin lichidator judiciar A.. și cu intimații-reclamanți S.C. Ocolul Silvic Obștea Tulnici S.R.L. prin administrator special C. și Ocolul Silvic Privat Obștea Tulnici.

Împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 și a deciziei pronunțate de curtea de apel au declarat recurs pârâții Obștea de Moșneni Tulnici prin reprezentant B. și B..

Recurenta - pârâtă Obștea de Moșneni Tulnici prin reprezentant B. a declarat recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și pe fond suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 pct. 2 din C. proc. civ.

Referitor la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta arată că încheierea pronunțată conține considerente care confirmă faptul că instanța a înțeles greșit care este mecanismul derulării activităților de întreținere și curățire a pășunilor precum și cel al decontărilor privind subvențiile obținute de la APIA, în sensul că nu se poate decupa în mod artificial și rigid exercițiul anului 2011 de cel al anului 2010, fluxul sumelor de bani derulate prin contul de disponibil deschis la bancă nu poate fi partajat în mod arbitrar în cadrul unui an calendaristic, acestea având o continuitate de la un an la altul.

De asemenea, recurenta susține că instanța nu a înțeles care este natura raporturilor juridice dintre OBȘTEA DE MOȘNENI SAT TULNICI în calitatea sa de unic asociat al S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L. și totodată de proprietar al suprafeței de 1000 ha pășune pentru care beneficiază conform legii de subvenția acordată pe unitatea de suprafață de către APIA.

Prin urmare, sumele virate din contul S.C. Ocolul Silvic Obștea Tulnici S.R.L. pe care acesta le revendică prin administrator judiciar A.. au o componentă semnificativă constituită din subvențiile anului 2010 se aflau în contul reclamantului la data efectuării viramentelor în anul 2011 și au fost utilizate de către Obștea de Moșneni Sat Tulnici pentru plata lucrărilor de întreținere și curățire a pășunilor.

Astfel, arată că plățile efectuate pentru aceste lucrări executate de către terți fac obiectul acțiunii din dosarul penal nr. x/2013, iar sumele de bani virate de către B. din contul Ocolului Silvic în contul Obștii de Moșneni Sat Tulnici constituie în parte obiectul material al infracțiunii de spălare de bani reținută de către organele de urmărire și de cercetare penală.

Cu privire la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța a greșit când a ignorat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Consideră că în speță instanța nu va putea soluționa cauza ignorând faptul că, asupra sumelor de bani încasate sub formă de subvenții de la APIA în cursul perioadei incriminate trebuie să se pronunțe mai întâi instanța penală, întrucât aceasta a fost sesizată cu judecarea procesului penal în care atât D., în calitate de administrator al S.C. Ocolul Silvic Privat Obștea Tulnici, cât și B. în calitate de președinte al Obștii de Moșneni Sat Tulnici au fost trimiși în judecată ca inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu folosirea sumelor de bani care includ și sumele pe care le revendică reclamantul din dosarul nr. x/2013.

Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 58/2016 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., pârâții Obștea de Moșneni Tulnici prin reprezentant B. și B. au solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Bacău.

Recurenții consideră că prin hotărârea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, recurenții susțin că prin încheierea din data de 22 ianuarie 2016, curtea de apel a respins cererea de suspendare formulată de Obștea de Moșneni Tulnici în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Brăila, încheiere care a fost atacată cu recurs înregistrat la Curtea de Apel Bacău la data de 16.02.2016 și la data de 18.02.2016 și care trebuia înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

Consideră că instanța de apel nu putea să facă aplicarea art. 392 C. proc. civ. și să rămână în pronunțare asupra cererilor de apel, întrucât în cauză exista un incident de soluționat, respectiv recursul împotriva încheierii din 22.01.2016, a cărui competență de soluționare aparținea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De aceea, recurenții arată că procedând astfel, curtea de apel a produs o vătămare părții recurente, iar sancțiunea este cea prevăzută de art. 179 alin. (1) și (3) C. proc. civ., nulitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel neputând fi înlăturată în nici un mod.

Recurenții mai arată și faptul că nu au cunoștință de considerentele hotărârii atacate, motiv pentru care vor depune în termenul legal un memoriu separat cu motive de recurs suplimentare.

La data de 19 mai 2016, recurenta Obștea de Moșneni Tulnici prin reprezentant B. a depus cerere de suspendare a executării silite a deciziei nr. 58/2016 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost respinsă prin încheierea din 14 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile nu sunt admisibile.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 1 februarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenții - pârâți nu au depus punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Analizând recursurile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea privind anularea transferurilor și a ridicărilor de numerar formulată de administratorul judiciar A.. al reclamantei S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici S.R.L., într-un dosar de insolvență, a cărui soluționare intră în competența judecătorului sindic, incidente fiind dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (împotriva societății deschizându-se procedura falimentului prin hotărârea nr. 410/26.11.2013 a Tribunalului Vrancea).

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive. Alin. 2 din același text de lege reglementează faptul că citarea părților în apel și comunicarea deciziilor pronunțate se fac potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Modificarea căii de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic a fost dispusă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012, statuează că:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Referitor la recursul declarat de pârâta Obștea de Moșneni Tulnici prin reprezentant B. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal se impun următoarele precizări:

Prin încheierea din 22 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de suspendare formulată de apelanta - pârâtă Obștea de Moșneni Tulnici, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Brăila, secția Penală.

Prin Decizia nr. 2/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ., recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de instanță într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă.

Ori, aceasta nu este incidentă în speță, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare (ori s-a admis cererea de repunere pe rol) nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., care se referă la suspendarea procesului (încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului), incident procedural asupra căruia instanța pronunță o încheiere interlocutorie care poate fi atacată în mod separat cu recurs, la instanța ierarhic superioară, astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 2/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2016.

Așadar, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunțată și prin care instanța se dezînvestește este susceptibilă de vreo cale de atac; soluția decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă și în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.

Cum decizia pronunțată de curtea de apel este definitivă, regimul juridic propriu încheierii recurate din perspectiva căilor de atac este cel aplicabil hotărârii ce se pronunță asupra fondului apelului.

În raport cu dispozițiile legale evocate, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâții OBȘTEA DE MOȘNENI TULNICI și B. împotriva deciziei civile nr. 58 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de pârâta OBȘTEA DE MOȘNENI TULNICI prin reprezentant B. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții OBȘTEA DE MOȘNENI TULNICI și B. împotriva deciziei civile nr. 58 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de pârâta OBȘTEA DE MOȘNENI TULNICI prin reprezentant B. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.