ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 878/2017

Prin sentința civilă nr. 394 din 3 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 425 din 21 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 394 din 03 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Oravița.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 230 din 7 iunie 2016 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 425 din 21 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2014. În argumentarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut în esență că în raport de obiectul cauzei și de valoarea acestuia - 17.000 RON - sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 230 din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, în motivarea căruia s-a susținut în esență că, în raport cu dispozițiile art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiției este competentă să soluționeze recursul său promovat împotriva deciziei nr. 425 din 21 octombrie 2015 a Tribunalului Caraș Severin. Recurentul-reclamant A. a mai susținut că, prin decizia recurată, Curtea de Apel Timișoara a aplicat greșit dispozițiile art. 483 pct. 2 C. proc. civ., respingând recursul ca inadmisibil fără a avea competența să-l soluționeze.

Prin încheierea din camera de consiliu din 14 februarie 2017, a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. S-a constatat că părțile nu au formulat puncte de vedere la raport și s-a stabilit termen pentru data de 16 mai 2017 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: În accepțiunea conferită de legiuitor, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Deopotrivă, hotărârile definitive enumerate de art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive de la data pronunțării lor. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. În raport cu prevederile legale evocate, se constată că decizia nr. 230 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs, nefiind o hotărâre pronunțată dintre cele enunțate de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reține inadmisibilitatea căii extraordinare de atac promovată de recurent. De altfel, prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs a fost soluționat un alt recurs, care a fost respins ca inadmisibil, apreciindu-se ca fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Față de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230 din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.