ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 383/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 383/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia
nr. 383/2017
Asupra
contestației în anulare, constată următoarele:
Prin
cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 mai 2016 pe
rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanta
A. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Timiș și
Judecătoria Deta, solicitând anularea Deciziei civile nr. 481/A din data
de 13 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.
748/220/2015, precum și a tuturor actelor de procedură efectuate în
dosarul menționat și, respectiv anularea Sentinței civile nr.
1259 din 10 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Deta
și a tuturor actelor de procedură efectuate în același dosar.
Prin
Sentința civilă nr. 5 pronunțată la data de 8 iunie 2016
Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, constatând că nu este
competentă să soluționeze acțiunea, în raport de
dispozițiile art. 96 C. proc. civ., conform cărora curțile de
apel nu judecă în primă instanță decât cererile în materie
de contencios administrativ și fiscal.
Prin
nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile
nr. 5 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I
civilă, instanța reținând că, potrivit dispozițiilor
art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea judecătorească de
declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția I civilă, nu este supusă niciunei
căi de atac, motiv pentru care nu poate fi atacată cu recurs.
Împotriva
acestei decizii a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea
acesteia și susținând, în esență, că părțile
nu au fost citate pentru soluționarea recursului.
Analizând
contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este
inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.
Contestația
în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată
numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația
în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în
care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la
termenul când avut loc judecata. Contestația în anulare specială,
reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă
în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în
recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă
absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea
instanței și, deși se invocase excepția
corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe
asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei
erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau
admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele
de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a
pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Or,
așa cum s-a arătat, contestatoarea s-a declarat nemulțumită
generic de hotărârea atacată, susținând că
părțile nu au fost citate pentru soluționarea recursului.
Este
necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele
expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva
căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie
susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.
Or,
în speță, se constată că prin Decizia nr. 2174 din data de
10 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 773/59/2016, s-a
respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva
sentinței civile nr. 5 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara,
secția I civilă, instanța supremă reținând că,
potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea
judecătorească de declinare a competenței pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este
supusă niciunei căi de atac.
Recursul
contestatoarei a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) noul C. proc.
civ., conform căruia "În cazul în care completul este în unanimitate
de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă,
că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în
cele prevăzute la art. 488 (...), anulează sau, după caz,
respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată
fără citarea părților, care nu este supusă niciunei
căi de atac. Decizia se comunică părților."
Rezultă
că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii
pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.
În
acest context, nemulțumirile contestatoarei nu pot face obiect de
analiză, câtă vreme a exercitat contestația în anulare împotriva
unei decizii pronunțate conform art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ.,
adică nesupusă vreunei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de
contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 februarie 2017.
Procesat
de GGC - GV