ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 129/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 213 din 21 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 30/R/27.04.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele A. și B..

La termenul de judecată din 21.06.2017 instanța a invocat din oficiu în baza art. 245, 246 alin. (1), (24)7 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 508 alin. (4) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului astfel declarat și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, iar prin decizia civilă nr. 213 din 21 iunie 2017 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarele A. și B..

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatoarele A. și B..

Contestația în anulare nu a fost motivată în drept.

Prin cererea depusă prin serviciul de registratură la data de 17.08.2017 contestatoarele au învederat instanței aspecte referitoare la procedura de executare silită și au solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul nr. x/2017.

Cererea de conexare a fost respinsă de instanță în ședința publică din 12.10.2017, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

Fiind competentă conform art. 505 alin. (1) C. proc. civ. și analizând contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 213 din 21 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Timișoara, secția I Civilă, prin decizia civilă nr. 148 din 12 octombrie 2013 a respins contestația în anulare formulată de contestatoarele A. și B..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B..

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerințele art. 304 C. proc. civ.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare chestiunea netimbrării cererii de recurs formulată de B., având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut:

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997, astfel cum rezultă din citația emisă pentru termenul de judecată de

Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanța.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara.

Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, nu a îndeplinit obligația de plata pana la termenul stabilit, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea anularii recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de recurenta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta B. în contradictoriu cu intimații A., A.N.A.F. BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DIN CADRUL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, BEJ C., PRIMĂRIA MUNICIPIULUI LUGOJ, D. și A.N.C.P.I. - O.C.P.I. - CADASTRU LUGOJ împotriva deciziei civile nr. 148 din 12 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.