ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11979 din 3 noiembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Timișoara a respins petitul având ca obiect obligație de a face din acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; totodată, a respins petitul având ca obiect pretenții din acțiunea formulată de reclamantul A., dispunând anularea petitului având ca obiect daune morale și materiale, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamantul A., solicitând obligarea pârâtei intimate S.C. B. S.A. Timișoara la continuarea furnizării apei potabile în baza contractului încheiat în luna august 2009 și restituirea contravalorii apometrului în valoare de 145 RON; totodată, solicită obligarea intimatei la menținerea contractului la tarif de 1,20 RON/metru cub de apă și desființarea plății canal apă potabilă.

Prin decizia civilă nr. 992 din 4 octombrie 2016 pronunțată în dosar nr. x/2014, Tribunalul Timiș a respins apelul formulat de apelantul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 11979 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2014, având ca obiect obligația de a face.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A..

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă, prin decizia civilă nr. 117 din 16 mai 2017 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 992 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2014.

Împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă, a declarat recurs reclamantul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin declarația de recurs înregistrată la 29.05.2017 la Curtea de Apel Timișoara.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerințele art. 488 C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 992 din 04.10.2016 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Încheierea atacată de recurent a dobândit caracter definitiv, fiind pronunțată într-o cauză ce a format obiectul unei cereri de recurs, ce nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării"

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă să fie respins ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 12 C. proc. civ. drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale și morale cauzate și putând fi obligată și la plata unei amenzi judiciare. Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizarea pretențiilor, formulate cu bună - credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Conform dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1, lit. a) C. proc. civ. instanța poate sancționa cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON, "introducerea, cu rea-credință, a unor cereri (...), precum și exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice".

În condițiile în care prezentul recurs a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 117 din 16.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care a fost respins recursul ca inadmisibil, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu rea credință și într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmații generale, grave, nefundamentate, injurioase și nerelevante cadrului procesual la adresa instanțelor de judecată, a părților chemate în judecată și a terților.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Înalta Curte va aplica recurentului A. amenda judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Dispune amendarea recurentului A. cu suma de 500 RON reprezentând amendă judiciară.

Fără cale de atac în ceea ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 16 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.