ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2020

HOTĂRÂRE
03.03.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20.02.2019 pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., (alături de alți reclamanți față de care s-a dispus disjungerea soluționării cererilor), în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București și Tribunalul București, au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre sumele încasate și sumele cuvenite, astfel: diferențele rezultate din calcularea indemnizației de încadrare cu o valoare de referință sectorială (în continuare VRS) de 421,36 RON pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, sumă ce s-a solicitat a fi actualizată cu indicele de inflație; diferențele rezultate din calcularea indemnizației de încadrare cu o valoare de referință sectorială (în continuare VRS) de 463,5 RON pe perioada 1.12.2015-30.06.2018, sumă ce s-a solicitat a fi actualizată cu indicele de inflație, (art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, potrivit căruia "angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă" și art. 159 alin. (2) din Codul muncii, conform căruia "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani"); la plata daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru diferențele de mai sus, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată (din data de 10 a lunii imediat următoare datei de 09.04.2015, respectiv 10.05.2015, pentru drepturile cuvenite pentru luna aprilie 2015) și până la data plății efective.

S-a arătat că au calitatea de personal auxiliar - grefieri la Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, Tribunalul Dâmbovița, secția I Civilă, prin încheierea din data de 7 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a dispus disjungerea cauzei față de unii dintre reclamanți, formându-se dosarele: x/2019, y/2019, z/2019 și 2012/120/2019.

Prin sentința civilă nr. 1189/28.06.2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I Civilă a luat act că prin decizia nr. 417/20.06.2018 a Președintelui Curții de Apel București s-a recunoscut dreptul reclamanților la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, în intervalul 09.04.2015-30.11.2015 și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, în intervalul 01.12.2015-31.12.2017.

A luat act că prin Ordonanța de urgență nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției din 08.02.2019 s-a dispus eșalonarea plății sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul de justiție, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018, motiv pentru care a admis excepția prematurității capătului de cerere privind plata acestor drepturi și a luat act că sumele plătite în conformitate cu Ordonanța de urgență nr. 3/2019 se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

A admis în parte acțiunea exercitată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București și Tribunalul București și a obligat pârâții să plătească în favoarea reclamanților dobânda legală penalizatoare, aferentă diferențelor dintre drepturile salariale recunoscute și cuvenite prin decizia nr. 417/20.06.2018 a Președintelui Curții de Apel București și cele efectiv achitate, până la data de 30.06.2018, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs în termen legal pârâtul Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii pretențiilor formulate de reclamanți.

Dosarul a fost înregistrat inițial la data de 21.08.2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești la completul LM 16 A II care, prin încheierea de ședință din data de 30.10.2019, a admis excepția necompetenței sale funcționale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, competente să soluționeze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie obligația pârâților de a plăti reclamanților drepturile bănești reprezentând diferențele dintre sumele încasate și sumele cuvenite, rezultate din calcularea indemnizației de încadrare cu o valoare de referință sectorială (în continuare VRS) de 421,36 RON pe perioada 09.04.2015 -30.11.2015, a diferențelor rezultate din calcularea indemnizației de încadrare cu o valoare de referință sectorială (în continuare VRS) de 463,5 RON pe perioada 01.12.2015-30.06.2018, sume ce s-au solicitat a fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata de daune interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru diferențele de mai sus, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată (din data de 10 a lunii următoare datei de 09.04.2015, respectiv 10.05.2015, pentru drepturile cuvenite pentru luna aprilie 2015) și până la data plății efective.

Potrivit dispozițiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, în cauză este dedus judecății un litigiu de muncă, de competența de soluționare în primă instanță reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

De asemenea, Curtea a reținut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

Prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civile.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

S-a apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1375/2015, doar Colegiul de Conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având doar posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, pe baza unei componențe deja stabilită de colegiu.

S-a arătat că lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate în baza acestora, în materia litigiilor de muncă, au rămas, în prezent, fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței acestora de a soluționa astfel de litigii. Aceasta, întrucât, prin hotărârile contestate, judecătorii amintiți au fost trecuți (și) în secția I Civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Curtea a apreciat că și în condițiile în care în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Urmare a acestei soluții, dosarul a fost repartizat, la data de 31.10.2019, completului 10ACiv, care, la termenul de judecată din data de 11.12.2019, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței funcționale a completului de judecată iar, prin încheierea de la acea dată a admis excepția invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul Tribunalul București împotriva sentinței nr. 1189/28 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în favoarea completului inițial investit.

A constat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri.

A suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentința menționată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.

Suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

Prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019, or, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanța legal învestită inițial ar trebui să se dezînvestească ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanței - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior n-ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci menținute.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 iar, în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

În cauza pendinte completul inițial învestit a procedat la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, completul inițial investit a rămas competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I Civile.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condițiile conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de completurile Curții de Apel Ploiești, fiind disputată competența specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluționarea unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce privește necompetența specializată a instanței, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanță se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secției specializate din instanța respectivă.

Chiar și în această situație, completul căruia i s-a repartizat cauza își păstrează posibilitatea de a-și invoca necompetența materială procesuală în funcție de obiectul și natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secției I Civilă, învestit, de altfel, cu soluționarea litigiului ca instanță de control judiciar, în apel.

Cu privire la competența specializată a acestui complet, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu erau penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înființate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secții ale instanței.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispozițiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor și a procedurii de determinare a specializării și, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective și, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecință, competența exclusivă de a soluționa litigiile de muncă și asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluționarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalității, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competență.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluționarea cauzei îi revenea competența specializată în raport cu obiectul și natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunțarea sentinței civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Astfel, se reține că hotărârile menționate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curții de apel și prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluției de suspendare se mențin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă și asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat inițial dosarul și-a păstrat funcționalitatea, în sensul programării în ședințele de judecată, în vederea soluționării cauzelor cu care a fost învestit.

De subliniat este faptul că în considerentele încheierii, cea de-a doua instanță a menționat faptul că "prezenta cauză a fost repartizată completului inițial învestit anterior pronunțării sentinței nr. 544 din 21 august 2019".

Suspendarea executării este o măsură provizorie care își produce efectele odată cu pronunțarea instanței de contencios administrativ la 21.08.2019, dată la care a fost înregistrat și repartizat apelul, acestui complet revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competența de soluționare a cauzei completului inițial învestit din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului mai întâi învestit al secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-03-05
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 568/2020
Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția Civilă, sub nr. x/20
ÎCCJ 2020-07-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2020
Ședința publică din data de 23 iulie 2020 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul
ÎCCJ 2025-06-10
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1055/2025
Ședința publică din data de 10 iunie 2025 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 20
ÎCCJ 2025-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2025
Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă la 22 februarie 2024, sub nr. x/120/2024, re
ÎCCJ 2020-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2632/2020
perioada 9 aprilie 2015- 30 noiembrie 2015, actualizate cu indicele de inflație la data plății; - acordarea diferențelor salariale rezultate din raportarea la o valoare de referință sectorială de 445 RON pentru intervalul 1 decembrie 2015-3
Sursă