ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., inspectori judiciari - judecători în cadrul Inspecției Judiciare, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și Școala Națională de Grefieri, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015;

- obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, O.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1.531, 1535 din C. civ., art. 166 Codul Muncii, Deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 36 din 4 iunie 2018 și nr. 56 din 17 septembrie 2018, Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

Prin sentința civilă nr. 7/08.01.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dâmbovița, secția Civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a admis excepțiile necompetentei materiale și teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.01.2020 sub nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 12.06.2020, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București invocată din oficiu.

Prin sentința nr. 410 din data de 12.06.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., prin reprezentant A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior Al Magistraturii, Inspecția Judiciară, și Școala Națională De Grefieri, în favoarea unui complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dâmbovița, secția Civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, și a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I-a civilă.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON, începând cu 01.12.2015, și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit.

În mod întemeiat a reținut Curtea de Apel București că prezenta cauză vizează raportul de serviciu al reclamanților, pentru obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, având în vedere că, la nivelul familiei ocupaționale justiție, există personal salarizat corespunzător unei valori de referință sectorială mai mare (respectiv 484,169 RON) decât cea de 463,2 RON raportat la care sunt calculate drepturile acestora.

Astfel, reclamanții nu au învestit instanța de judecată cu o acțiune în anularea unui act administrativ, pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 sau ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, ci cu o acțiune în pretenții. Nu are relevanță faptul că părțile reclamante nu au solicitat acordarea sumelor cu titlu expres de "despăgubiri", cât timp s-a folosit noțiunea de "prejudiciu creat", cu referire la "inechitățile salariale" și "discriminare".

Dispozițiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 și ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 sunt prevederi speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție

Cererea dedusă judecății are ca obiect reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON, începând cu 01.12.2015, și obligarea pârâților la plata a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, și nu are ca obiect contestația prevăzută de art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sau art. 7 Cap. V din Anexa la Legea nr. 153/2017, astfel încât competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului Dâmbovița, secția I-a civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. și pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și Școala Națională de Grefieri în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.