ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 489/2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 25.10.2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. (România) S.A. au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- art. 5.1 b) comision de acordare in valoare de 3240 CHF reprezentând 2% aplicat la suma solicitata din contractul de credit nr. x/18.04.2008;

- art. 5.1 c) comision de administrare din contractul de credit nr. x/18.04.2008 reprezentând 0,1% lunar aplicat la soldul creditului;

- art. 5.2 din contractul de credit nr. x/18.04.2008 privind dreptul de revizuire a costului creditului;

- art. 12.5 din contractul de credit nr. x/18.04.2008;

și constatarea în consecința a nulității absolute a acestora și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor executate în temeiul clauzelor abuzive până in prezent precum si lipsirea de efecte a clauzelor pentru viitor sau, în subsidiar prin compensarea acestor sume cu restul de plata rămas în baza contractelor de credit de refinanțare;

- art. 9.1 din contractul de credit nr. x/18.04.2008;

- art. 13.2 teza finală din contractul de credit nr. x/18.04.2008 în sensul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea 93/2000, art. 6 și art. 1 alin. (1) lit. b) din lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive anexa la Legea 193/2000 - privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesioniști si consumatori, și in sensul hotărârii CJUE pronunțata în cauza C-26/13 Kasler vs. Ungaria, constatarea nulității absolute a acestora; si repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor încasate în temeiul acestor clauze abuzive, lovite de nulitate absolută sau compensarea sumelor achitate in baza clauzelor abuzive cu sumele ramase de achitat, precum si lipsirea de efect a acestor clauze abuzive pentru viitor, prin înghețarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON, pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanți la cursul CHF/RON la cursul de la data încheierii Contractului, pana la finalizarea contractului iar, cu menționarea nivelului dobânzii din contract;

- în subsidiar, solicită înghețarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON, pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanți la cursul CHF/RON la cursul de la data încheierii Contractului, pana la finalizarea contractului cu titlu de despăgubire stabilita in conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) și f) și lit. a), b), d) din O.G. nr. 21/1992 - privind protecția consumatorilor ca sancțiune pentru inserarea de clauze abuzive in contractul de credit încheiat cu consumatorul în baza dreptului de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost acceptate, cu luarea în considerare a recunoașterilor efectuate de pârâtă în acest sens;

- art. 13.4, art. 13.6 si art. 15.3 din contractul de credit nr. x/18.04.2008 privind declararea exigibilității anticipate a creditului si repunerea părților în situația anterioară prin anularea tuturor actelor subsecvente încheiate in baza acestor clauze abuzive, restituirea prestațiilor executate în temeiul clauzelor abuzive; sau, în subsidiar prin compensarea acestor sume cu restul de plata rămas în baza contractelor de credit de refinanțare;

- 4.3 din contractul de credit nr. din contractul de credit nr. x/18.04.2008 privind dobânda majorata;

- constatarea nulității acestei clauze și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu precum și lipsirea clauzei de efecte pentru viitor.

Prin sentința civilă nr. 580/01.03.2017 cererea a fost admisă în parte și a fost constatată nulitatea absolută a clauzei prevăzută de art. 5.2 din contractul de credit cu nr. x din 18.04.2008; a fost admisă în parte cererea expertului și s-a dispus suplimentarea onorariului de expert cu suma de 1000 de RON, în sarcina reclamanților, fiind compensate în totalitate cheltuielile de judecată.

Apelanții-reclamanți A. și B. au declarat apel solicitând admiterea căii de atac, anularea în parte a hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare să dispună admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, iar prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor stabilite prin art. 4.3, 5.1 b), art. 5.1 c) și art. 12.5, art. 9.1 și 13.2 teza finală, art. 13.4, art. 13.6 si art. 15.3 din contractul de credit nr. x/18.04.2008, cu repunerea părților în situația anterioară; în subsidiar se solicită înghețarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 65 din 11 ianuarie 2019 a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 580/01.03.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. (Romania) S.A.; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat nulitatea absolută și a clauzelor 13.6 și 15.3 din contractul de credit; a menținut în rest sentința apelată.

Împotriva deciziei sus evocate au declarat recurs reclamanții A. și B..

Recurenții-reclamanți se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate sub aspectul soluției și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La termenul din 20 februarie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția tardivității recursului invocată din oficiu și analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca tardiv formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 65 din 11 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziții legale - art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părții în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedește existența unei "unor motive temeinic justificate" și care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligației legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Totodată, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Or, când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. civ.

În speță, cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel București, cu depășirea termenului de 30 de zile calculat de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., fiind înregistrată la data de 23 mai 2019, decizia recurată fiind comunicată la data de 07 februarie 2019, iar ultima zi de recurs se împlinea la data de 11 martie 2019.

În ceea ce privește comunicarea deciziei pronunțată de către instanța de apel, instanța supremă reține că aceasta s-a efectuat la 04 februarie 2019 prin îndeplinirea procedurii de comunicare la adresa domiciliului ales al reclamanților, respectiv Cabinet de avocat D. din București, str. x.

Ulterior, prin cererea înregistrată la 07.02.2019 la Curtea de Apel București, reclamanții prin avocat E. au transmis înștiințare privind încetarea mandatului d-nei avocat D. începând cu data de 01.02.2019, precizând noul domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv sediul profesional al avocatului ales din București, Aleea x.

Potrivit rezoluției instanței din 08.02.2019, s-a dispus emiterea unei adrese către apelanți, prin care să se aducă la cunoștință faptul că decizia a fost comunicată anterior anunțării schimbării domiciliului procesual ales și încetării mandatului și faptul că se poate solicita eliberarea deciziei în copie, cerere care nu a fost formulată în cauză.

În raport de reținerea acestei situații de fapt, cu privire la schimbarea locului citării, instanța supremă apreciază incidente dispozițiile art. 172 C. proc. civ. care dispun în sensul că "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștiințeze instanța, indicând locul unde a fost citată la termenele anterioare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștiințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Având în vedere dispoziția legală sus citată, se constată că reclamanții au adus la cunoștința instanței schimbarea locului citării ulterior comunicării deciziei pronunțate de instanța de apel, iar după aducerea la cunoștința instanței a acestui aspect nu au efectuat alt demers procedural în cadrul termenului de declarare a căii de atac.

Nu vor fi reținute argumentele recurenților privind necesitatea recomunicării hotărârii la noul domiciliu ales al avocatului E. sau la domiciliul consumatorilor, întrucât la 08 februarie 2019 s-a transmis prin adresă apărătorului ales, posibilitatea de a solicita copia deciziei de recurs, în vederea declarării căii de atac, demers care nu a fost formulat în cauză.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de recurenții-reclamanți B. și A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispozițiile legale, că partea nu a dovedit existența unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate, să admită excepția tardivității declarării recursului și să dispună anularea recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de tardivitate.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 11 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. (ROMANIA) S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2020.