ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2313/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2313/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință nr. 80 din 22 octombrie 2019, pronunțată în dosar nr. x/2006.1.1, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins cererea formulată de d-nul judecător A., de abținere de la soluționarea cauzei înregistrată sub nr. x/2006**/a3.1, având ca obiect reexaminare taxă de timbru.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta B. a formulat cerere de respingere a cererii de abținere, calificată drept recurs, arătând că, întrucât dosarul nr. x/2006.1, cu același conținut, nu este finalizat, cererea de abținere este prematură.
Prin precizarea depusă la data de 29 noiembrie 2019, recurenta-reclamantă B. a arătat că în mod greșit cererea a fost calificată drept recurs, în realitate aceasta fiind o contestație în anulare, situație față de care solicită a se lua act că dosarul a rămas fără obiect.
Față de precizarea recurentei-reclamante, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență materială, invocată din oficiu, de către instanță.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Procesul civil este reglementat de principiul disponibilității, principiu concretizat în posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare, în condițiile exercitării, cu bună-credință, a drepturilor procesuale și a prefigurării unor scopuri licite.
Printre prerogativele subsumate principiului disponibilității este inclus și dreptul părților de a exercita căile legale de atac, atunci când acestea sunt nemulțumite de cele statuate prin hotărârea judecătorească care a finalizat litigiul dedus judecății.
În speță, se constată că, deși prezenta cale de atac a fost calificată de către instanța la care a fost înregistrată, drept recurs, prin notele scrise depuse la data de 29 noiembrie 2019, reclamanta B. a precizat că în realitate este vorba de o contestație în anulare și a solicitat a se lua act de această manifestare de voință.
În respectarea principiului disponibilității anterior menționat și ținând cont de precizarea reclamantei cu privire la natura juridică a căii de atac exercitate, Înalta Curte reține că, potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă", respectiv competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței care a pronunțat hotărârea supusă unei asemenea căi de atac.
Aceasta regulă este determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul său nerealizându-se un control judiciar obișnuit, ci un control exclusiv asupra hotărârilor judecătorești pronunțate în recurs.
Întrucât încheierea de ședință contestată în calea de atac a contestației în anulare, astfel cum a fost precizată de către titulara ei, reclamanta B. este pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia, competența de soluționare aparține acestei instanțe, potrivit celor anterior arătate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în anulare declarată de reclamanta B. împotriva Încheierii de ședință nr. 80 din 22 octombrie 2019 în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a contestației în anulare declarată de reclamanta B. împotriva Încheierii de ședință nr. 80 din 22 octombrie 2019 în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2019.