Uyanik și Kabadayi împotriva Turciei

DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 7945/05 de către Özgür UYANIK și Ozan KABADAYI împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 27 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsotsoria, judecători și Sally Dolle, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 8 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. După ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Özgür Uyanik și Ozan Kabadayı, sunt resortisanți turci născuți în 1974 și au fost reținuți în închisoarea Kartal la momentul depunerii cererii cu Curtea.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl E. Olcaytu, un avocat care practică în İstanbul. Circumstanțele cauzei, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 mai 1996, reclamanții au fost arestați și arestați în custodie de poliție de către ofițeri ai poliției de securitate din Istanbul în legătură cu o anchetă privind o organizație ilegală, THKP/ C Devrimci Yol Örgütü (Partitul Popular Turc de Eliberare/Front – Calea Revoluționară). La 30 mai 1996, reclamanții au fost aduse în fața procurorului public İstanbul și apoi judecătorul de investigare. Având în vedere gravitatea acuzațiilor, judecătorul a retras reclamanții în custodie. Prin acuzarea din 27 iunie 1996, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat de la Istanbul a inițiat proceduri penale împotriva reclamanților și a altor persoane, acuzându-le, printre altele, de aderarea la o organizație armată ilegală și de a participa la activitățile sale.

Procesul a început în fața Curții de Securitate de Stat Istanbul. La 18 iunie 1999, Constituția a fost modificată și judecătorul militar care stă pe banca Curții de Securitate de Stat de la Istanbul a fost înlocuit de un judecător civil. La 4 iunie 2003, Curtea de Securitate de Stat de la Istanbul a condamnat reclamanții la închisoare pe viață, în conformitate cu art. 146 § 1 din Codul Penal. La 20 ianuarie 2004, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a remis cazul. Curtea de Securitate a statului a fost abolită prin amendamentele constituționale introduse la 7 mai 2004, după aceea, cazul reclamanților a fost reluat înainte de 12 Curtea de Assize de İstanbul, în cazul în care se pare că procedura este încă în așteptare.

Referindu-se la amendamentele recente din legislația internă, la 27 decembrie 2004, reclamanții au solicitat să fie eliberați în timpul procesului. Referindu-se la acuzațiile împotriva reclamanților, la durata deținerii lor și la conținutul dosarului, 12 Curtea Assize de Istanbul a refuzat cererea reclamanților la 29 decembrie 2004. Reclamanții au apelat. La 18 ianuarie 2005 13 Curtea İstanbul și-a respins recursul fără mai mult motiv. COMPLAINTE Reclamanții s-au plâns în temeiul art. 5 din Convenție cu privire la durata custodiei lor de poliție și lipsa suspiciunilor rezonabile de arestarea lor. De asemenea, au declarat că nu au niciun remediu în temeiul legislației interne în ceea ce privește plângerea privind durata custodiei lor de poliție.

În baza articolului 6 din Convenție, reclamanții au susținut că nu au primit un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial din cauza prezenței unui judecător militar pe banca Curții de Securitate de Stat İstanbul. În acest sens, ei au afirmat că instanța a acceptat cererile procurorului public, respingând-le și că hotărârea s-a bazat pe declarațiile lor luate sub presiune în timp ce era în custodie de poliție. În plus, în temeiul articolului 6 din Convenție, s-au plâns cu privire la durata procedurii penale, precum și la durata detenției lor, care au încălcat dreptul lor de a fi presupus nevinovat până când se dovedește vinovat. În baza articolului 6 din Convenție, reclamanții se plângeau că lungimea deținerii lor și a procedurii penale împotriva lor au depășit cerința de timp rezonabil a Convenției, în încălcarea principiului presunției de nevinovăție.

Curtea consideră că plângerea reclamanților cu privire la durata detenției lor intră în domeniul de aplicare al articolului 5 § 3 din Convenție. Curtea adaugă că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamanții se bazau pe art. 5 și se plângeau despre durata deținerii lor în custodie de poliție, susținând că au fost arestați atunci când nu au fost suspecți legali. Ei au menținut în acest sens că nu au niciun remediu în temeiul dreptului intern în ceea ce privește nici una dintre plângerile lor.

Curtea observă că custodia de poliție a reclamanților s-a încheiat la 30 mai 1996. Cu toate acestea, cererea a fost depusă la Curte la 8 februarie 2005, care este mai mult de șase luni de la data evenimentelor care dau naștere la presupusa încălcare, după care această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Reclamanții au susținut, în temeiul articolului 6 din Convenție, că nu au fost judecați de o instanță independentă și imparțială. Curtea observă că procedurile penale împotriva reclamanților sunt așteptate în fața instanțelor interne. Prin urmare, aceste plângeri sunt prematuri. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantelor cu privire la durata deținerii lor și lungimea procedurii penale aduse împotriva acestora; declara restul cererii inadmisibile.

SECOND SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 7945/05 by Özgür UYANIK and Ozan KABADAYI against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 27 March 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, judges , and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 8 February 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Özgür Uyanik and Ozan Kabadayı, are Turkish nationals who were both born in 1974 and were detained in Kartal Prison at the time of lodging their application with the Court.

They are represented before the Court by Mr E. Olcaytu, a lawyer practising in İstanbul. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 16 May 1996 the applicants were arrested and taken into police custody by officers of the İstanbul security police in connection with an investigation into an illegal organisation, the THKP/ C Devrimci Yol Örgütü (the Turkish People’s Liberation Party/Front – Revolutionary Way). On 30 May 1996 the applicants were brought before the İstanbul public prosecutor and then the investigating judge. Taking into account the seriousness of the allegations, the judge remanded the applicants in custody.

By an indictment dated 27 June 1996, the public prosecutor at the İstanbul State Security Court initiated criminal proceedings against the applicants and a number of others, accusing them, inter alia , of membership of an illegal armed organisation and of taking part in its activities. The trial commenced before the İstanbul State Security Court. On 18 June 1999 the Constitution was amended and the military judge sitting on the bench of the İstanbul State Security Court was replaced by a civilian judge. On 4 June 2003 the İstanbul State Security Court sentenced the applicants to life imprisonment, pursuant to Article 146 § 1 of the Criminal Code. On 20 January 2004 the Court of Cassation quashed the judgment of the first-instance court and remitted the case.

State Security Courts were abolished by constitutional amendments introduced on 7 May 2004. Subsequently, the applicants’ case was resumed before the 12 th Assize Court of İstanbul, where the proceedings are apparently still pending. Referring to recent amendments in domestic law, on 27 December 2004 the applicants requested to be released pending trial. Relying on the accusations against the applicants, the length of their detention and the content of the case file, the 12 th Assize Court of İstanbul refused the applicants’ request on 29 December 2004. The applicants appealed. On 18 January 2005 the 13 th Assize Court of İstanbul dismissed their appeal without further reasoning. COMPLAINTS The applicants complained under Article 5 of the Convention about the length of their police custody and a lack of reasonable suspicion for their arrest.

They further stated that they had no remedy under domestic law in respect of their complaint concerning the length of their police custody. Relying on Article 6 of the Convention, the applicants maintained that they had not received a fair trial by an independent and impartial tribunal due to the presence of a military judge on the bench of the İstanbul State Security Court. In this respect they asserted that the court accommodated the public prosecutor’s requests whilst rejecting theirs, and that the judgment had been based on their statements taken under duress while in police custody. They further complained under Article 6 of the Convention about the length of the criminal proceedings as well as the length of their detention, which had infringed their right to be presumed innocent until proven guilty.

THE LAW 1. Relying on Article 6 of the Convention, the applicants complained that the length of their detention and of the criminal proceedings brought against them has exceeded the reasonable time requirement of the Convention, in breach of the principle of the presumption of innocence. The Court considers that the applicants’ complaint concerning the length of their detention falls within the scope of Article 5 § 3 of the Convention. The Court adds that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2. The applicants relied on Article 5 and complained about the length of their detention in police custody. They submitted that they had been arrested when they were not legally suspects. They maintained in this respect that they had no remedy under domestic law in respect of either of their complaints. The Court observes that the applicants’ police custody ended on 30 May 1996. However, the application was lodged with the Court on 8 February 2005, which is more than six months after the date of the events giving rise to the alleged violation. It follows that this complaint has been introduced out of time and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. 3. The applicants maintained under Article 6 of the Convention that they had not been tried by an independent and impartial court.

The Court observes that the criminal proceedings against the applicants are pending before the domestic courts. These complaints are therefore premature. Consequently, this part of the application must be rejected pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaints concerning the length of their detention and the length of the criminal proceedings brought against them; Declares the remainder of the application inadmissible. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President