ÖZTEKİN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ÖZTEKİN v. TURKEY (CtEDO, 2009)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cereri nr. 21249/03 și 24845/03, de către Ahmet ÖZTEKİN și Celal AYGEN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința la 13 ianuarie 2009 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, Secțiunea Grefier Având în vedere cererile depuse la 25 aprilie 2003, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluție prietenoasă a cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Ahmet Öztekin, Celal Aygen, Orhan Göçen, dl İdris Ertaș și dl Ferhat Asık, sunt cetățeni turci născuți în 1977, 1977, 1983, 1980 și, respectiv, 1979 și locuiesc în Diyarbakır. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl M.Z. Dündar, avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 octombrie 2002, reclamanții au fost arestați și arestati pe suspectul de a fi afiliați la o organizație ilegală, și anume Kürdistan İslami Devrim Hareketi [1] La 1 noiembrie 2002, reclamanții au fost arestați la judecător, care și-a ordonat retragerea în custodie. La 11 decembrie 2002, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamanților și a altor douăzeci și cinci de persoane, acuzându-le de fundare și fiind membri ai organizației ilegale menționate mai sus. Reclamanții au plâns că detenția lor în custodie de poliție timp de șapte zile au încălcat dreptul de a fi adus prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară, astfel cum este protejat în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. 1.500 (o mie cinci sute) de euro pentru fiecare dintre reclamanții în ceea ce privește prejudiciile morale și 500 (cincă sute) de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus pește în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în lira turcă nouă (YTL) la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească ex-gratie 1.500 (o mie cinci sute) de euro pentru fiecare dintre reclamanții în ceea ce privește prejudiciile morale și 500 (cincă sute) de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus pește în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în lira turcă nouă (YTL) la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazurilor.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererilor (art. 37 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să scoatem aceste cazuri din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens [1] Mișcarea Revoluției Islamice Kurdistane.