ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 1 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 3.2 lit. a) teza întâi privind dobânda variabilă și lit. b) privind dreptul băncii de a modifica ratele de dobândă din contractul de credit nr. x din 26 septembrie 2008;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 corelat cu art. III privind comisionul de acordare;
să dispună eliminarea din contract a clauzelor de la art. 5 și art. III privind comisionul de rambursare în avans;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 8.6 în ceea ce privește sintagma "Banca are dreptul să revizuiască nivelul Penalităților în funcție de politica sa de creditare"
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 12 pct. 1 subpct. 5, 6 și 7;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 13.1 privind acceptarea riscurilor contractuale;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 13.5 privind clauza atributivă de competență;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 3 din actul adițional nr. x din 12 august 2011 la contractul de credit privind comisionul unic pentru serviciul de restructurare/reeșalonare;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 8.4 privind clauza de risc valutar;
să dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF/RON și efectuarea plăților la valoarea cursului de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâta să restituie reclamantului sumele plătite în plus cu titlu de diferență de curs valutar;
să dispună restituirea sumei de 410 CHF, plătibili în RON la cursul valutar de la data achitării, cu titlu de comision de acordare și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective;
să dispună restituirea sumei de 50 de euro, plătibili în RON la cursul valutar de la data achitării, cu titlu de comision unic pentru serviciul de restructurare/reeșalonare;
să dispună restituirea oricăror sume plătite cu titlu de dobândă într-un cuantum mai mare decât dobânda procentuală stabilită la momentul încheierii contractului, așa cum rezultă din graficul de rambursare;
să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 296/2004, Ordinul A.N.P.C. nr. 92/2007, art. 948, art. 966 și art. 970 C. civ. din 1864, Directiva nr. 93/13/CEE, Legea nr. 190/1999, Legea nr. 363/2007 și Legea nr. 103/2004.
Prin Sentința civilă nr. 7.190/2017 din 12 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor de la art. 4, art. 8.6, art. 12 pct. 1 subpct. 5, 6, 7, art. 13.1 și 13.5 din contractul de împrumut de nevoi personale nr. x din 26 septembrie 2008; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 410 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data perceperii acesteia și până la data plății; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a clauzei de la art. 3.2 din contractul de credit privind dobânda variabilă și dreptul băncii de a modifica ratele de dobândă; a dispus restituirea sumelor încasate de bancă cu titlul de dobânzi calculate suplimentar față de dobânda stabilită inițial de 11,25 %, de la data încheierii contractului și până la încheierea actului adițional nr. x din 12 august 2011, în cazul în care s-au perceput dobânzi suplimentare ca urmare a modificării dobânzii; a respins cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 și art. 8.4 din contractul de credit și art. 3 din actului adițional nr. x din 12 august 2011; a respins cererea privind înghețarea cursului de schimb valutar, precum și cererile de restituire a sumelor reprezentând diferența de curs valutar; a respins celelalte capete de cerere formulate prin acțiune; a respins ca nedovedită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Reclamantul A. a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, iar pârâta B. S.A. a declarat apel împotriva încheierii din 25 octombrie 2016 și a sentinței primei instanțe.
Prin Decizia nr. 397/2018 din 5 septembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței primei instanțe; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2016 și sentinței primei instanțe; a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 8.4 în privința tezei ce implică suportarea de către împrumutat a riscului valutar; a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF/leu la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența între cursul valutar de la momentul achitării fiecărei rate și cel de la data încheierii contractului; a respins cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 12 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 din contract; a respins cererile privind constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 3.2 și restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă într-un cuantum mai mare decât dobânda stabilită la momentul încheierii contractului; a menținut în rest soluția primei instanțe; a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.000 RON.
Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. (fostă B. S.A.) a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 1 noiembrie 2018.
Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 27 decembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 397/2018 din 5 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva Deciziei nr. 397/2018 din 5 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2019.